Dacă povestea „Alice în țara minunilor” ne trimitea într-o lume fantastică, la fel și Alice’s Art World ne conduce într-o lume artistică originală, inspirată de motive tradiționale, elemente mitologice sau repere culturale naționale reinterpretate creativ și modern, în culori puternice și cu o viziune unică.
Alice (Alexandra Stanciu) este creatoarea din spatele Alice’s Art World și și-a croit drumul în lumea artistică prin multă muncă, răbdare, perseverență și talent înnăscut.
Alice s-a născut și a crescut în Tulcea, iar după terminarea liceului cu un profil de mate-info-engleza intensiv, s-a mutat în București ca să își urmeze chemarea artistică, urmând Facultatea de Arte Decorative și Design din cadrul UNARTE.
În timpul facultății, a lucrat timp de 2 ani în departamentul de design grafic al trustului PRO, unde a creat de la promoționale și mascote, până la burtiere, logo-uri și chiar intro-uri. A fost o perioadă de acumulări de cunoștințe și dezvoltare de abilități care au ajutat-o enorm pentru a se maturiza artistic.
După această etapă și până de curând, a activat ca freelancer, având numeroși clienți, mare parte din străinătate, cărora le-a oferit servicii de design (grafic, de joc, web, de produs). Simțind că se risipește lucrând pe mai multe fronturi, în domenii variate, Alice s-a decis, din acest an, să se concentreze doar pe drumul său, ca artist vizual și designer, și a lansat Alice’s Art World.
Intră și tu în minunata lume artistică a lui Alice Stanciu și află povestea genții Heritage, a tricourilor mitologice și a celorlalte lucruri care o definesc pe artistă.
Curatorialist: Când te-ai descoperit pe tine ca artistă, când a apărut prima manifestare a talentului tău artistic?
Alice: Artistă sunt sigură că m-am născut! De când mă știu, mi-a plăcut să desenez și să pictez și am avut un ochi intuitiv pentru culoare, proporții și tușe. Cred că adevărat, cum a spus cineva chiar de curând, că Dumnezeu îți sădește o sămânță de unicitate, care se traduce în viață ca instrument pe care să ți-l folosești pentru a da lumii ce ai tu mai bun.
Cum este să fii artist full time în zilele noastre? Multă vreme, viața de artist era văzută ca fiind boemă, dar cu multe lipsuri financiare. Se poate trăi acum doar din creațiile artistice?
Până în ianuarie al acestui an am fost de toate: ilustrator, artist, designer grafic, de produs sau web pentru oricine și pentru orice tip de proiect. Îmi împrăștiam viziunea mea prin toate zările, în loc să canalizez acea energie pentru un scop clar. Dar income-ul era stabil.
Din momentul în care m-am hotărât ce îmi doresc să fac cu talentul și abilitățile mele formate în peste 15 ani de experiență, toată realitatea mea s-a rearanjat brusc – au venit către mine oameni din industria artistică și au apărut oportunități de expunere: deja am realizat 2 expoziții importante, seria de tablouri Muzele a fost expusa în cadrul expoziției Arcub, curatoriata de Iulia Gorneanu – “Feminitatea veacului trecut”, iar seria Calendarul a fost expusa în cadrul summit-ului Female Empowerment, având clădirea BNR că venue, cu invitați importanți, precum ambasadoarea Americii.
Financiar, lucrurile încep să se așeze și ele. Sunt mulțumită, lucrări de-ale mele deja sunt în colecții private, iar eu de-abia aștept să văd ce îmi rezerva viitorul.
A fi artist, pentru mine, nu înseamnă viață boemă – înseamnă disciplină. Chiar și atunci când nu simt o mare dorință de a picta :), în momentul în care îmi impun să lucrez, ceva magic se întâmplă.
Iar atunci când nu mai pictez, mă ocup să trimit newsletter-e, să îmi promovez portofoliul pe social media și caut oportunități pe site-uri precum art-connect.com.
Ai vreun artist, de la noi sau din afară, care consideri că te-a influențat în conturarea propriului tău stil?
Am avut faze multiple pe calea mea de artist – aproape că făcusem o obsesie pentru stilul de pictură al lui Charmaine Olivia, profund feminin și rupt din alte dimensiuni, pentru păpușile Marinei Bichkova (de unde am tras inspirație pentru păpușile mele de porțelan articulate, însă ale mele erau construite după teme din mitologia romana). Iar mai de curând, am prins mare drag de stilul abstract al unui grup de artiste australiene, care mă inspiră prin optimismul transmis prin munca lor (dar și prin împărtășirea vieții lor de zi cu zi, de unde transpar eforturile pe care le fac, la rândul lor, pentru a avea o viață artistică împlinită din toate punctele de vedere): Kirsten Jackson, Mia Pensa și Anna Price.
Care sunt temele predilecte din creațiile tale artistice?
Așa cum am și menționat zilele trecute în cadrul unui eveniment, tot ceea ce fac, fie că e artă sau obiect de design, se subordonează misiunii mele: cea de a fi o verigă între trecut și viitorul culturii noastre, printre multe altele verigi care fac o treabă minunată.
Pentru că identitatea noastră națională, fie că e vorba de estetica portului tradițional sau de mitologia noastră (unde se suprapun credințele arhaice cu cele creștinești) este una fascinantă și o sursă de inspirație infinită.
Și, mai presus de toate, fiind a noastră, este de datoria noastră să o dăm mai departe, așa cum este construit fiecare – eu o trec prin filtrul meu, realizând artă și obiecte de design moderne.
Cum arăta prima creație a ta, de care îți amintești? O mai păstrezi?
Printre primele picturi de-ale mele se numără și tabloul pe care am făcut-o cu mine și sora mea – mama mă rugase să fac un portret cu noi doua, eram în clasa. 9-a, cred. Pe vremea aceea, pictam în ulei, iar acest portret a fost creat după o fotografie veche, alb-negru cu noi două, micuțe. Încă mă mai mișcă acel tablou de fiecare dată când îl privesc.
Ce îți hrănește creativitatea, ce te ajută să te încarci cu energie pentru noile tale creații?
Liniștea. Da, am nevoie să mă golesc de tot și de toate, iar asta se întâmplă, de obicei în vacanțe. Sau pe balcon, la o cafea cu soțul meu, când mă detașez mental de orice gând sau responsabilitate. Abia când am paharul gol, îmi da târcoale câte o muză și mi se arată mental, precum o viziune scurtă și clară, cu exact ce trebuie să fac în continuare.
Te imaginezi făcând altceva decât pictură/desen? Cum crezi că ar fi fost viața ta fără această latură artistică a ta?
Da, pot face multe, tocmai. Mă văd în nenumărate multiversuri. Tocmai asta a fost provocarea mea, am învățat the hard way că doar pentru că poți face multe, nu înseamnă că trebuie să le faci. Cel puțin, după aproximativ 30 ani 🙂
Provin dintr-o educație de profil real, am terminat matematică-informatică-engleză la liceu, la unele din clasele de top din județ – în paralel participam la cenacluri literare, unde luam premii pentru poezii și proză scurtă. Pe altă linie lucram, pe bani, storyboard-uri pentru agenții de publicitate (lucru pe care am continuat să îl fac mulți ani apoi, pentru agenții romanești și străine).
Apoi am făcut mulți ani design de jocuri video, ilustrație de carte și de publicații, la care adăugăm și design grafic. Tot timpul am avut comenzi și clienți foarte diverși, din toate colțurile lumii, care își doreau lucruri din sfere foarte diferite de activitate.
Această aglomerare m-a condus la o confuzie și o nefericire profesională, iar climax-ul a fost anul acesta, când am oprit totul și mi-am dat seama că eu sunt cea care dictează direcția mea în viață și nimeni altcineva. Și nu puteam să fiu mai inspirată, pentru că, în sfârșit, mi-am liniștit mintea și am făcut loc să intre mai mult suflet în tot ceea ce fac.
A învață să spun “nu” a fost o mare binecuvântare pentru mine și țin foarte mult în continuare să spun “nu” la orice sau oricine apar și nu îmi oglindesc valorile, indiferent cum poate părea din exterior.
Care este mesajul intrinsec pe care vrei să îl transmiți celor care îți admiră lucrările?
Îi invit pe toți cei care privesc lucrările mele să se bucure. Viață e prea scurtă pentru orice altceva să cauți nod în papură, să te lași cuprins de întristare, acestea sunt forțe destructive, cu care oricum ne luptam aproape zilinc.
Dacă uiți de tot și de toate, dacă te pierzi (în sensul bun, o pierdere – renunțare la identitatea pe care o căram cu noi zi de zi ca să ne definim prin lume) în lucrarea creată de mine măcar 10% din profunzimea cu care mă pierd eu atunci când pictez, înseamnă că am făcut un lucru bun.
Iar al doilea mesaj este de reîndrăgostire cu identitatea noastră, cea care s-a păstrat la noi, la țară, evocată prin legendele, cântece și estetica tradiționale. Să te reconectezi la filonul spiritual de care aparținem, care izvorăște din vremuri preistorice, mi se pare un lucru foarte important pentru fiecare om.
Arta purtabilă este un concept actual – ție cum ți-a venit ideea de a declina creațiile tale artistice pe haine și genți?
Ideea de a declina arta pe alte suporturi este una foarte veche, încă din facultate visam să am un brand propriu cu astfel de obiecte. Pe vremea aceea, cam tot grupul nostru de colegi eram axați pe ilustrație.
Drept urmare, am și început să creez piese cu arta mea de multă vreme, însă tot timpul am avut inițiative timide – dacă am făcut o serie de tricouri imprimate în facultate și nu a mers din prima, am lăsat proiectul baltă, crezând eronat că e ceva în neregulă cu execuția propriu-zisă a obiectelor. Am repetat figura, însă de astă dată am renunțat pentru că au apărut copiii mei și, atunci când alții depind de tine, proiectele de acest gen se taie din lista ta de priorități. Iarăși, mi-am proiectat neîncrederea în mine, îndoindu-mă de calitatea muncii mele, crezând că nu le-am făcut suficient de frumoase și atractive.
Foarte târziu am realizat că toate eșecurile și proiectele mele întrerupte, da, ajungeau astfel din vina mea, dar nu pentru că ce făceam nu era suficient de fain, ci pentru că nu conțineam calitățile necesare că să îți meargă: încrederea în sine, ambiția și perseverenta (și timpul, în cazul ultimilor ani, când am avut copiii mai micuți) necesare ca să îți iei zborul.
Încă învăț să zbor mai sus decât îmi imaginez că aș putea, mai pic din când în când, apoi îmi iau din nou avânt. Însă nu e loc de întoarcere. Tot înainte.
Cum decurge o zi din viața obișnuită din atelierul tău?
Proverbiala cafea înainte de toate – ceașcă aburindă de cafea îmi dă confort emoțional, îmi zice că merit tot ce vine bun către mine, că merit să visez și să mă țin tare cu orice îmi propun. Da, știu, și e doar o cafea! I-am atribuit cam multe responsabilități, dar își face treaba 🙂
Depinde de zile, dar, de regulă, urmează să îmi verific mailul și dau drumul la comenzile venite pe website sau răspund la interviuri precum acesta 🙂 Tot ce trebuie rezolvat destul de urgent, se rezolva dimineața.
De multe ori, ca să îmi fac încălzirea, iau caietul de schițe și lucrez în el o pagină cu orice îmi vine “la mână”. Un fel de journaling, de exprimare a subconștientului. Dacă deja mi-am stabilit temele tablourilor următoarei serii, îmi trag hainele ponosite de atelier și mă pun să pictez. Lucrez cel mai eficient când stabilesc un plan înainte – ce serie de tablouri mi-am propus să fac? Când trebuie să fie, cel târziu gata? Pe ce mărime de pânză le lucrez? Mintea mea are nevoie de structură, pentru a o liniști și a face loc exprimării sufletului.
Doar Muzele s-au născut altfel — pe ele le-am făcut ca pe niște manifestări intuitive ale stărilor mele din momentul când mi-am impus să pictez. Fără schițe, fără scop finit. Am pictat ce-am simțit, ca experiment zilnic. 10 zile, 10 tablouri, 10 emoții.
La amiază, când energia e mai scăzută, mai ales după masă, mă ocup să postez pe social media sau să pregătesc următorul newsletter. Și așa trece timpul destul de repede, pierdută în treaba care îmi place cel mai mult. Desigur, sunt încă zile pe care le dedic copiilor (fiind mai mari, dar nu suficient încât să umble singuri, trebuie să umblu cu ei prin oraș între școală și cursuri).
Care este povestea colaborării tale cu Iulia Gorneanu pentru colecția tricourilor mitologice Zilele saptămânii și a genții Heritage?
Prietenia mea cu Iulia ne duce acum peste 10 ani în urmă, când lansasem prima mea colecție de eșarfe din mătase naturală (prima, pentru că în curând voi scoate o noua serie și de-abia aștept!) și am contactat galeria Galateca, acolo unde Iulia era curator la acea vreme, pentru a mi le primi în magazinul lor de artă.
De atunci, cu pauze, în funcție de proiectele și drumul fiecăreia, am păstrat legătura; iar eu am și voi avea tot timpul respect și admirație pentru Iulia pentru că este un om frumos și extrem de cult și inteligent, cu o experiență vasta în lumile artistică, jurnalistică și etnologică, și știm cu toții că este o inspirație, prin felul ei nonșalant de a combina și de a purta haine din secole trecute cu creații contemporane, cu atâta bun-gust și inovație.
Coincidența a făcut că ne-am reconectat, după un timp de pauza, exact când am creat geanta Heritage. Iar eu avusesem înainte o viziune (din-acelea despre care ziceam) cu o frumusețe blondă, printr-un câmp inundat de soare, care așază un coș și se joacă, scoțând mâna din el, cu mâneca îmbrăcată în ia de Sibiu – acest scurt moment cinematografic definește inspirația principală pentru geantă.
Așa că Iulia a venit exact când îmi doream să realizez acest clip de prezentare pentru geanta Heritage, așa cum l-am vizionat în mintea mea. Lucrurile s-au așezat perfect, Iulia a devenit muza, iar clipul a fost filmat și rapid lansat chiar de ziua Drăgaicei /Sânziene/ Ziua Iei, cum doriți să îi ziceți zilei de 24 iunie. O zi bună, în care cerul se deschide să lase loc binecuvântărilor către noi, iar coșul genții Heritage s-a umplut, atunci de ele.
Geanta Heritage a fost gândită ca obiect-emblemă pentru zona Sibiului (deși stilul acesta de ie a pătruns în multe alte zone, până chiar în Vâlcea), cuprinzând componente reprezentative – coșul plin de roade al fetei duse la câmp, mâneca iei de sărbătoare și pielea căpăstrului junilor. Toate aceste simboluri îmbinate frumos într-o geanta modernă și trainică. Cu atât mai autentică povestea, cu cât fiecare din componentele ei au fost create de artizani locali, din Cisnădie și Sibiu.
Deoarece soțul meu și cu mine construim un hotel în Mărginimea Sibiului (pe un deal între Sibiel și Săcel), am gândit o întreagă colecție de obiecte de modă inspirate din eleganța arhaică a locului. Geanta este primul omagiu adus celor care ne-au “adoptat”.
Tricourile au apărut în urma unui brainstorming între mine și Iulia – ea a venit cu poveștile mitologice și inspirația principală, iar eu cu interpretarea lor vizuală și cu sistemul de producție și vânzare. Imaginile de la care am pornit sunt ale țăranilor români surprinși de un fotograf interbelic, foarte renumit la acea vreme, Kurt Hielscher, care a documentat viață autentic românească de-a lungul câtorva ani de zile de drumuri anevoioase, în anii ’30. Rezultatul a fost albumul fotografic “Rumânia”, a cărui copie îl are Iulia în colecție.
Tot ea a venit cu ideea de a crea 7 tricouri – câte unul pentru fiecare zi a săptămânii, deoarece în mentalul colectiv de la țară, fiecare zi este antropomorfizată, transformată într-un soi de emi-zeitate, femeie sau bărbat, cu toane și cerințe clare, pe care trebuia să le respecți prin muncă, odihnă și cutume. Așa că zilele-femei au devenit tricouri de femei, iar zilele-bărbați, tricouri de bărbați, așa cum era și natural. Iar interpretarea mea grafică a răspuns provocării de a transforma fiecare fotografie, o piesa de excepție în sine, în ceva nou, reprezentativ pentru fiecare personaj ales, fără a știrbi frumusețea ei originală.
Atunci când porți geanta Heritage sau tricoul Zilele săptămânii, porți o mărturie a propriei tale moșteniri. Faci parte dintre cei care aduc la viață poveștile noastre, profund gravate în sufletul colectiv, uitate prin cărțile vechi, ne-re-editate, sau prin amintirea bătrânilor de la țară și aduci la împlinire misiunea noastră de a le transmite mai departe.
Cum te-ai descrie într-o frază?
Spirit jucăuș, sensibil, artist din fabricație, mamă și soție, promotor al moștenirii noastre, iar orice val al vieții m-ar defini altfel, este trecător, cu tot cu definițiile create.
Care sunt 3 cuvinte care sintetizează cel mai bine creațiile tale artistice?
Moștenire, modern, codificat.
Care este următorul tău vis legat de Alice’s Art World? Ai vreun proiect nou în pregătire?
Visul meu de acum este să deschid un boutique Alice’s Art World – imaginați-vă, undeva în Sibiu (pentru că, având hotelul în facere, o mare parte din timp o voi petrece acolo), într-o zonă centrală, o cafenea-boutique, unde nu numai să treci pasager, ci să ai o întreagă experiență – poate să bei o cafea în tihnă înconjurată de universul Alice, poate să te cunoști de ceva vreme cu cei care îți fac cafeaua și revederea lor să îți aducă de fiecare dată un zâmbet, pentru că noi, oamenii, suntem ființe sociale și cred că suntem creați să iubim, oricât de puține ne leagă (poate e vânzătorul de pâine pe care îl vezi la fiecare 3 zile, dar nu-i fain să faci o glumă sau să-l întrebi de sănătate din când în când?
Pleci mai bogat și îl lași și pe acel om mai bogat, în suflet, oricât de mică interacțiunea). Acesta este universul pe care îl vreau, de voie-buna, de prietenie și de inspirație. Iar aici o să îmi expun toate viziunile 🙂 Pentru că am multe stocate în imaginație – de la genți, rochii și bijuterii, până la căni de cafea. Iar primele pe rol sunt o colecție de eșarfe.
Ce ai frumos astăzi?
Azi am o dulce amintire a evenimentului de alaltăieri, Female Empowerment Summit și emoțiile cu care sunt încărcată pentru vizita din această seară la reședința ambasadoarei Americii – fiind parte din echipa artistică a summit-ului, am fost, mai departe invitați și aici. Așa că da, este foarte frumos ce se întâmplă.
Fotografii: arhivă Alice Stanciu
