Damia, Sică și cei doi copii ai lor, Amza și Nour, și-au găsit rostul la țară, într-un sat de munte din județul Bihor, numit Damiș. Aici au cumpărat o casă bătrânească, veche de 100 de ani, pe care o recondiționează încet-încet, îmbrățișând un trai simplu, aproape de natură și bucurându-se din toată inima de clipa prezentă și de roadele pământului.
SubNuc este comunitatea virtuală a Damiei Salloum pe platforma Instagram, unde ea împărtășește din traiul lor la sat, ca sursă de inspirație pentru cei care sunt tentați de ideea unui shift urban-rural.
Damia s-a născut în Cluj, a copilărit în Oradea, iar 9 ani a locuit în București, unde a profesat ca artistă și cântăreață. La 28 de ani a decis să părăsească marele oraș și să încerce viața la sat. A intrat inițial în comunitatea Copiii Soarelui, în satul Dumbrava de Sus, comuna Ribita, județul Hunedoara. Aici l-a cunoscut pe Marius Căpîlna (Sică), cel care îi va deveni partener de viață.
După câțiva ani petrecuți în acea comunitate, cei doi și Amza, băiatul care s-a născut acolo, în ianuarie 2021 au luat decizia de a pleca și a-și începe o viață nouă, dar tot într-un sat, aproape de natură și de lucrurile simple. După câteva luni de căutări, au găsit locul și casa care le-a devenit „acasă”.
…
Acest articol face parte dintr-o serie dedicată celor care au luat decizia de a lăsa orașul pentru a se muta la sat. Ce i-a determinat să facă acest pas, cum s-au integrat în comunitatea rurală, cum decurge noua lor viață, ce urmări a avut în plan personal sau profesional acest shift, veți afla din interviurile seriei.
…
Curatorialist: Care a fost momentul în care ai simțit chemarea satului și ai decis că orașul nu mai este locul pe care vi-l doriți?
Damia: Mi-e puțin greu să răspund la această primă întrebare, întrucât noi nu avem o poveste tipică de “mutați la țară”, cu toate că, cu siguranță, căutam mai mult decât ceea ce ne putea oferi viața la oraș.
Eu, personal, am plecat din Capitală într-un moment de ascensiune profesională, fiind prea obosită de viața tumultoasă, și am plecat într-o comunitate construită în jurul unui centru de meditație vipassana, unde l-am întâlnit pe Sică, el era deja acolo de 2 ani. Ulterior, după alți aproape 3 ani, am decis să părăsim acel loc și să o luăm de la zero.
Ce sat ai ales și ce te-a determinat să faci această alegere?
Timp de 2 luni si jumătate ne-am plimbat cu mașina prin satele din Munții Apuseni, județul Bihor, întrucât stăteam în chirie în Oradea, orașul meu natal. Făceam de mâncare, luam multe la pachet (îl aveam deja pe Amza, băiatul nostru, care avea un an) și ne duceam prin sate, efectiv, să întrebăm.
Aveam foarte puțini bani, dar multa încredere. Noi credem că acest loc ne-a ales pe noi, întrucât, de la an la an, chiar simțim cum aici trebuie să se întâmple tot ceea ce facem, iar aici am ajuns fiind ultima noastră soluție din multe puncte de vedere. Satul se numește Damiș și am făcut mult haz de nume : “Damia din Damiș”. Coincidență?
Cât de grea a fost desprinderea de obișnuințele lumii urbane?
Pentru noi, la început, fiind în acea comunitate, pot spune că a fost ușor, întrucât pe cât era de toxic, era și minunat, învățai multe și reușeai să te blenduiești cu tot ceea ce era de făcut rapid: animale, agricultură, ateliere, brutărie, cursuri.
Totuși, atunci când am venit aici, pe cont propriu, și după ceva timp de muncă cu noi, vindecarea ieșirii din acel loc, reflectarea, ne-am dat seama cât de diferit și departe de noi este mindset-ul oamenilor de la sat.
Ne-am adaptat repede și aici, problemele fiind unele legate de aspectul casei, lipsa băii, suntem părinți tineri, lipsa unui echilibru financiar, toate ducându-ne doar la a vrea să luptam să facem să ne fie bine.
Cum vedeai satul și viața la sat înainte de a alege să te muți din oraș?
Eu vedeam zeci de sate din mașină, prin natura jobului meu și mă imaginam citind sub copacii mari, gândindu-mă cum ar fi să locuiesc în “acea curte”.
Nu m-am gândit vreodată că m-as putea, însă, muta la sat. Pe amândoi, cursurile de meditație și comunitatea ne-au făcut să ne dorim să ne mutăm din orașe. Natura, însă, este incredibilă, iar ea, și-a făcut clar înțeles rolul în viețile noastre atunci când am ales să locuim tot la sat, atunci când am avut de ales din nou un loc.
Cum ai reușit să împaci partea profesională cu mutarea la sat?
Oh… cum spuneam noi am mers după intuiție foarte mult. Știu ca pare ireal, dar noi aveam doar indemnizația lui Amza atunci când am venit în Damiș. Ulterior, am început să facem lucruri artizanale, eu creez lumânări naturale din ceara de albine, săpunuri, creme naturale, iar în șură încă lucram să îi facem atelierul de tâmplărie al lui Sică, întrucât el si-a dedicat acești ultimi 3 ani construind anexa la casă, făcând tot ce ține de curte, și m-a ajutat mult cu copiii atunci când eu lucram. Totul vindem online sau la târguri, mai nou.
Ce îți place cel mai mult la a locui într-un sat? Există și aspecte de care nu ești mulțumită?
Cel mai muuuult? Greu să aleg un singur lucru! :)) cred că faptul că ne putem plimba prin păduri, văi, pășuni, să avem propria grădină, să culegem plante din flora spontană atât de curate, să auzim pasările mereu… ar fi printre acest “cel mai mult”.
Ah, sau, faptul că dragii noștri copii au atât de mult spațiu de copilărit, explorat, înțeles aici..
Și da, un aspect ar fi acel la indiferenței mari al oamenilor de la sat față de educație. Din păcate, eu nu găsesc acea “înțelepciune a strămoșilor” aici. Educația cuprinde aspecte legate de natură, de creșterea copiilor, de alimentație, de flora spontană, de menținerea împrejurimilor etc.
Ce îți lipsește din mare oraș? Este ceva anume de care ți-e dor?
Îmi lipsesc anumite interacțiuni cu prieteni și evenimente, însă la ce ne dorim foarte tare mergem, iar cu prietenii ne vedem totuși des iarna, vara, poate, odată pe lună. Mi-e dor să merg la cinema mai des :))
Cum ați fost primiți în comunitate? Oamenii au fost primitori, deschiși sau dimpotrivă?
Clar, am fost o noutate pentru ei. Majoritatea au fost foarte prietenoși, chiar dacă puțin rezervați întrucât nu știau la ce să se aștepte, iar vecinii foarte apropiați de noi, sunt oameni născuți crescuți aici, unii foarte vârstnici, însă cu timpul au văzut că se pot baza pe noi, îi ajutăm aducându-le una alta de prin comuna de care aparținem, iar cu vecina de vizavi pot spune că am dezvoltat chiar o relație de bunică-nepoți, o numim “Buni Baba”, Amza spune că e a treia lui bunică.
Ce a devenit mai ușor cu trecerea timpului, este conexiunea cu oameni care pot să-ți ofere tips-uri despre relații care te pot ajuta în anumite situații (luat lemne, fân, anumite alimente etc).
Cu arată o zi tipică din viața ta?
Mmmm. Depinde de anotimp. De primăvara până toamna târziu stăm mult pe afară, iar în funcție de sezon facem activități prin curte și grădină. Lucram la recondiționarea casei, la micile noastre afaceri și, mai ales, stăm cu copiii sau, de fapt, ei cu noi și pe lângă noi 🙂
Iarna, sigur, facem focul, bem mai multe lichide calde, fac aproape zilnic plăcinte, clătite, prăjituri, ne jucam mult și ascultăm povești și muzica:)) mergem pe la prieteni în oraș.
Cum ai defini satul românesc, cum îl percepi acum?
Cred că există atât de mult potențial în a te dezvolta atât ca individ, cât si ca familie, sau chiar si ca afacere, însă ai nevoie de timp și de acceptarea faptului că satul e foarte diferit față de oraș.
L-aș defini ca fiind nesusținut, neoferindu-i-se încrederea necesară pentru a-și dezvolta acest potențial.
Ce sfat ai da celor care vor să se mute la sat, dar nu au curajul încă să facă acest pas?
Aș spune, în primul rând, să se întrebe: de ce vor sa facă asta? Cu adevărat credem că poate fi foarte greu dacă nu știi ce înseamnă traiul la sat, dar totodată e frumos sa încerci orice simți să încerci, poți oricând sa mai încerci o dată si altceva, dacă nu a fost ce trebuie.
Cred că e important să ai un echilibru financiar, noi am putut trăi cu foarte puțin și puține, însă e dificil așa; necesită foarte mult timp pentru a-ți cultiva răbdarea și disciplina cu care vei ajunge unde îți dorești. Orice lucru nou are nevoie de timp să se așeze.
Te-ai mai muta vreodată înapoi, la oraș?
Că spuneam de potențial…. momentan, clar nu! Când ne uitam la curtea aceasta, la văi, la dealuri, și știm ce potențial există aici.. orașul nu are cum să ne ofere asta.
Dacă ar fi să alegi un singur cuvânt care să sintetizeze viața la sat, care ar fi acela?
Vindecare.
Crezi că există un curent actual de mutare a tinerilor înapoi la sat, către rădăcini?
Cu siguranță. Există un trend chiar, am întâlnit oameni induși în eroare de ceea ce vad în social media in legătură cu acest lucru. Dar e și frumos, pe de altă parte, întrucât chiar sunt mulți tineri care găsesc în asta un nou drum spre cea mai frumoasă viață!
Ce ai frumos astăzi?
Pfuu.. VIAȚA în sine!
Fotografii: arhivă Damia Salloum
