Am pornit la drum să fac un articol despre reciclare, care să se potrivească cu cel despre donații. Chiar așa a sunat pitch-ul meu, așa l-am notat în calendarul editorial. Am amânat articolul de câteva ori până acum. Nu facem toți așa cu reciclarea? Știm că trebuie să o facem până în 2030, pentru că nu mai avem resurse și poluăm, dar suntem copleșiți de atâtea inițiative, încât nu știm de unde să începem.
Mă uit la o coală albă și îmi este greu să pornesc. Nu știu de ce, poate pentru că nu sunt total convinsă că reciclatul este soluția? Poate pentru că îmi vine mai mult să promovez economia circulară ca parte din reciclat sau reutilizarea și diminuarea consumului?
Poate că încă nu știu îndeajuns despre acest subiect, iar pașii către sustenabilitate sunt nenumărați, de la a folosi mai puțin mașina, la a închide apa de la robinet când te speli pe dinți, la a face dușuri, nu băi, chiar și a mânca legume și fructe de sezon sau a te limita să cumperi produse locale, care nu necesită transport.
Statistici despre reciclare în România
Uitându-mă la statisticile din 2019, care poziționează România spre finalul listei cu 11% rată a reciclării, iar Germania pe primul loc cu peste 66%, înțeleg de ce nepotul meu, care locuiește lângă Munchen, a fost surprins de ce a văzut când ne-a vizitat: unde pun sticlele de sticlă? nu aveți spații de reciclat la fiecare magazin?
Și mă doare atât pentru că poluăm Mama Natură, cât și pentru buzunar. România trebuie să plătească 75 de milioane de euro la bugetul Uniunii Europene pentru că nu reciclăm. Iar România suntem noi. Noi cotizăm pentru aceste fonduri. Noi plătim amenzile, doar că nu suntem conștienți de asta, nu ne vedem în “România aia”.
Acestea sunt câteva lucruri pe care le știu
- Reciclarea ar trebui să fie ultima soluție.
- Limitarea consumului ar trebui să fie prioritatea – mai puțin și calitativ.
- Apoi reutilizarea lucrurilor – să oferim o nouă viață anumitor produse.
- Motiv pentru care informația este cheia. Plătim ambalaje pentru ca apoi să plătim să ni se ia gunoiul, să nu mai spun că utilizând poluăm, ne îmbolnăvim și ajungem să dăm bani pe tratamente și tot așa. Este un cerc vicios.
- Nu este ușor să aduci schimbare începând cu propria mentalitate – nu ne este ușor să separăm gunoiul, nu știm ce se întâmplă cu gunoiul reciclat, uităm să luăm sacoșă din material reciclat cu noi, portocalele la plasă se cumpără mai rapid, nu ne vine să achiziționăm produse second-hand, iar scutecele din textil sună a ceva pentru care ne spurca mama când eram mici pentru că trebuia să le spele zilnic.
- În plus, dacă vrei să te motivezi singur, să nu mai bagi scuza preferată a tuturor “durează prea mult, nu am timp”, uită-te la smartphone și vezi câte ore ai stat astăzi conectat la ceva virtual.
- Unele inițiative nu sunt pentru toată lumea.
- Așa că trebuie să alegem inițiativele care ne fac plăcere.
- Și nu trebuie să le facem pe toate în același timp, începem una, o perfecționăm până devine un obicei, apoi trecem la alta.
- Și dacă nu știi de unde să începi, recomand cartea “Familia Zero Deșeuri” de Jeremie Pichon și Benedicte Moret pe care tocmai am terminat-o de citit și pe care le-o voi pune în șosețele membrilor familiei de Crăciun.
- Și ținut pasul cu târgurile Trifoi Fest unde am descoperit multe inițiative interesante, de la haine din materiale sustenabile sau reciclate, la obiecte de decor folosite creativ cu alt scop.
“Fericirea este atunci când ceea ce gândești, ceea ce spui și ceea ce faci sunt în armonie.” – Mahatma Gandhi
Acestea sunt câteva lucruri pe care vreau să le fac
- Țin minte că bunica dacă prindea o sticlă de plastic, o recicla prin reutilizare – îi tăia partea de sus și folosea ca pâlnie, iar partea de jos o folosea ca pahar pentru a uda plantele sau chiar ca ghiveci pentru răsaduri.
- Ideal ar fi să consumăm mai puțină apă la sticlă, preferabil apa de la robinet să fie băubilă, dar noi cel puțin vrem să ne luăm un filtru special.
- Aceeași soartă o aveau și găletușele de brânză sau iaurt, care odată consumate, deveneau utile pentru altceva în gospodăria bunicilor – păstrat cuie, ațe, ace și altele.
- Sticlele din sticlă pot fi upcycled sau folosite ca decor, fie ca vaze, fie transformate precum o fac cei de la @atelier_stycle. Am văzut la ei și suport de lumânări sau pahare.
- Bunicii cumpărau totul vărsat, de la cereale, la făină, la ceai. Vracul poate fi diminuarea consumului de plastic, respectiv de pachețele, cutiuțe și punguțe. Dacă vrei să încerci poți începe cu Magazinul Zero Waste București.
- Dacă vrei să reciclezi ceva, de exemplu baterii sau electrocasnice vechi și nu știi unde să te duci, există Harta Reciclării pentru asta sau Recicleta.
- Dar să continuăm. Textilele care nu pot fi donate se pot transforma în cârpe de șters praful, în mopuri sau chiar culcușuri pentru căței pe timpul iernii.
- La capitolul consum, mi-ar plăcea să diminuez din produsele cosmetice, dar încă nu sunt pregătită să îmi fac totul în casă, însă am auzit că cei de la Panseea oferă produse non-toxice; să citesc mai bine etichetele și să elimin tot ce este toxic, inclusiv chips-urile mele preferate; să aleg produse locale dacă există; poate chiar să adopt cupa menstruală de care tot îmi spun prietenele.
- Deja încercăm să refolosim hârtia care este în casă – fiecare foaie albă se scrie pe toate părțile, pungile de cadou se refolosesc, iar revistele vechi devin foaie de împachetat cadourile și chiar mărțișoare origami. Reciclăm prin reutilizare.
- Iar dacă vrei să începi cu o inițiativă de reciclare cu scop de a face bine, recomand Capace cu Suflet.
Asociația Capace cu Suflet este un proiect inițiat de un grup de oameni, ca un fel de hobby în Cluj, dar s-a extins în majoritatea orașelor mari din țară. Anca Tătaru, președintele asociației, mi-a povestit că au început în 2014 cu colectarea de capace deoarece raportul volum/greutate/preț este optim. Aceasta spune povestea proiectului și într-un TEDx Talks.
Suma de bani de pe urma acestei colectări este completată de donații anonime, iar apoi totul este folosit pentru a susține diferite cauze, poate fi pentru a ajuta un vecin, o grădiniță sau o școală dintr-un sat.
Dacă vrei să te implici, strângi capace de plastic și îi contactezi pentru a putea lua legătura cu un voluntar din oraș care le strânge. În prezent au „ambasadori” în Alba, Arad, Bihor (Oradea), Bistrița, Brăila, Brașov, București, Cluj, Constanța, Iași, Maramureș (Baia Mare), Mureș, Prahova (Ploiești), Sibiu, Suceava și Timișoara.
Până în 2020 au colectat și predat 11.500 KG de capace și au donat peste 22.000 lei către 40 de cauze despre care vorbesc deschis pe platformele de social media. Ținta pentru anul 2021 a fost colectarea a peste 10 tone de capace și 20 de cauze, însă au avut surpriza de a preda peste 17 tone și a ajuta 33 de cauze cu 23.000 lei.
…
Ca o concluzie, este mai bine să investim de la început în produse calitative, de exemplu haine din cânepă, bumbac bio sau in, în loc să ne gândim la reciclat hainele din poliester. Multe produse nu se pot recicla, așa că se ard sau se aruncă și contribuie la poluarea planetei. Iar atunci când un produs nu mai poate fi folosit pentru primul lui scop, cum este sticla cu apă, să ne gândim cum îl putem folosi ca să îi prelungim viața, pentru că, de multe ori, nu scăpăm de el când îl aruncăm la coș, ci ajungem să îl respirăm sau chiar să îl mâncăm.
În final, vreau să adaug un citat care mi-a rămas în cap din carte: “Cei care nu cred sunt rugați să nu-i deranjeze pe cei care încearcă”, iar dacă ai și tu idei de reciclare sau companii inovatoare care se ocupă cu asta, le aștept în comentarii mai jos ca să facem un ghid pentru toată lumea.