Dacă ar fi să fac o listă a femeilor care mă inspiră și pe care sunt mândră că le cunosc și am onoarea să le admir îndeaproape, prima trecută acolo ar fi Alexandra Timar. Deși nu ne știm de multă vreme, a reușit să își pună amprenta în felul în care aleg să văd viața: cu mai multă omenie, cu mai mult a da, a dona, a ajuta.
Alexandra face bine de când se știe. A învățat de la bunica ei, nu precum ceva ce trebuie să facă atunci când va crește, ci ceea ce trebuie să fie: un om darnic, primitor cu toți cei care îi trec pragul. Bunica ei din Maramureș primea în casă și așeza la masă pe orice îi venea la poartă și toți cei din familie trebuiau să facă la fel, căci ce altceva poți face mai bine în viață decât să îi ajuți pe cei care au nevoie?!
“Povestea mea de voluntariat pornește în urmă cu 15 ani, când în liceu am început să merg frecvent, împreună cu colegii mei, la un centru de zi pentru copii unde îi ajutam să facă teme și stăteam de vorbă cu ei., Acest lucru a venit atât de natural, încât a devenit un obicei permanent, și am ajuns în timp chiar să iau acei copii să-i duc în oraș, la film sau chiar acasă și să organizez diferite activități. De la bunica mea am învățat să primesc în casă pe orice, să îl pun la masă și să fac bine, cât de mult pot, oricum are nevoie. La noi în familie, a face bine era o regulă de la care nimeni nu se abătea,” povestește Alexandra.
Din liceu a început, alături de prieteni și colegi, să strângă bani ca să cumpere alimente și dulciuri copiilor, întâi celor din zona în care locuia, iar ulterior s-au extins. Copiii erau din comunitățile defavorizate, uitați de lume și cu părinți preocupați de orice altceva decât cei mici. Iar când bunica ei a plecat să facă bine în Ceruri, Alexandra și-a promis că nu va înceta să facă bine așa cum a învățat de la ea. Făcând-o mândră și onorându-i spiritul și-a îndreptat atenția și către bătrânii rămași singuri, bunicii fără nepoți.
“Deși am făcut voluntariat 15 ani neîncetat, dedicându-mi fiecare zi acțiunilor care îi vizau pe copiii și bătrânii din acele zone uitate de lume, unde alte organizații nu ajung și unde e nevoie de atât de mult ajutor, ONG-ul meu a luat naștere abia în 2019. Până atunci, am fost parte din alte asociații, având un singur scop în minte și reflectat în toate acțiunile mele: să fac bine, să redau speranța. Iar asta facem și acum, la Îngeri pentru Suflete: redăm speranța,” continuă Alexandra.
Din 2019, Alexandra a fondat un ONG propriu, Îngeri pentru Suflete, prin care își dedică timpul copiilor și bătrânilor din zone rurale defavozitate din 15 județele ale țării, fiind ajutată de peste 300 de voluntari, pe tot parcursul anului. Pachete cu mâncare, haine, dulciuri, rechizite și multe altele sunt duse săptămânal către cei ce au mare nevoie, iar câteva campanii dedicate copiilor și bunicilor sunt făcute în fiecare an: tocmai au început cele două premergătoare Sărbătorilor: Adoptă o scrisoare! și Crăciun pentru bunici.
Cele două campanii de Crăciun sunt printre cele mai importante acțiuni, căci mobilizarea este mare și sunt mulți copii și bunici la care ajung cadourile, de ordinul miilor. Acestora li se aduce o bucurie, li se redă speranța și li se oferă încredere că nu sunt singuri pe lume. 2021 este al cincilea an consecutiv și atât Alexandra, cât și echipa de voluntari (sau mai bine zis, spiriduși), speră să ajungă la cât mai multe suflete.
„Adoptă o scrisoare!” este cea mai populară campanie
Mecanismul este simplu: copiii îi scriu Moșului pe parcursul anului, cerându-i ce vor să le aducă. Scrisorile sunt adunate și aduse la Alexandra, citite și sortate, iar apoi alocate celor care se înscriu să le “adopte”, pentru a îndeplini dorințele celor mici, cele realizabile. ulți cer lucruri care nu sunt cu putință, precum a li se aduce înapoi părinții decedați.
Sunt multe scrisori care emoționează până în măduva oaselor și arătă puritatea din sufletele copilașilor: unii cer mentosane, alți cer mălai pentru mama, poate doar câteva fructe sau ceva de îmbrăcat. În 2018, scrisoarea unui copilaș a devenit foarte cunoscută căci el i-a cerut trei pachete de biscuiți,… mai avea încă două surori.
Nu doar copilașii care i-au scris Moșului primesc cadouri, ci și cei care, din motive diverse, nu au scris: poate încă nu știu să scrie, poate au ales să îi trimită un desen sau sunt prea micuți. i sunt trecuți pe o listă și apoi alocați donatorilor sau celor care doresc să se implice, pregătind un cadou în funcție de vârsta și sexul copiilor și apoi, ducându-l la unul dintre centrele de colectare din țară sau străinătate sau trimis către sediul asociației. De asemenea, oamenii mai pot comanda online și trece adresa de expediere sediul asociației sau pot dona o sumă de bani, din care la sfârșitul campaniei se cumpără pentru copiii rămași.
Crăciun pentru bunici
Nu sunt uitați nici bătrânii din zonele sărace ale țării.entru aceștia sunt pregătite cadouri de Sărbători, fie din donații, fie de la cei implicați care aleg să adopte un bunic și să îi facă o bucurie de Crăciun. Alexandra îi îndeamnă pe cei implicați să pună în pachete ceva simbolic de Crăciun, alături de o pereche de șosete groase, o pătură, câteva conserve șiceva dulce. Deși e greu de crezut, pentru mulți dintre ei, ceea ce primesc e tot ceea ce pot pune pe masă de Sărbători.
“Nu cred că există minune mai mare decât sentimentul de liniște și împăcare seara, când pui capul pe pernă știind că ai făcut tot ce ai putut în acea zi și că nu a trecut timpul fără să lași ceva în urmă. Cel mai prezent sentiment dintr-o campanie pot spune, fără a sta pe gânduri, este cel de bucurie absolută în momentul în care văd câți oameni își doresc să facă bine din suflet, bine făcut unor oameni de la care știu că nu vor putea primi nimic în schimb. Iar zâmbetul și lacrimile de bucurie de pe chipurile copilașilor sau ale bunicilor atunci când primesc un pachet sunt de neprețuit. Acestea sunt combustibilul meu interior, ceea ce mă face să continui și să fac bine, cu toată puterea mea,” concluzionează Alexandra.
Dacă vrei să devii și tu un înger pentru suflete, orice ajutor e binevenit, fie cu o implicare, donație, sponsorizare sau voluntariat.