Ghiduri turistice sunt nenumărate, dar un ghid turistic dedicat copiilor și care să le prezinte atracții turistice din țara noastră numai unul este. Se numește Plăiuț, are 30 de destinații de vizitat în România, scrisă pe limba copiilor și minunat ilustrată, ba mai mult, are și joculețe care să ofere celor mici o experiență interactivă. Ghidul Plăiuț este un proiect editorial independent inițiat de Claudia Ciontu.
Claudia are 27 de ani, este din Craiova și a venit în București în urmă cu opt ani, să studeze Științe Politice. După o bursă Erasmus la Bolonia și un master în limba engleză – Comunicare Interculturală la Catedra Unesco, a lucrat atât în mediul public, cât și privat, în domeniul comunicării. De zece ani se implică în programe de voluntariat pentru tineri și copii, atât în România, cât și în străinătate. Vrea să salveze animalele necăjite și își imaginează că la un moment dat va avea o fermă în care va putea aduna toate animalele pe care alți oameni nu le iubesc. Are grijă de natură și dovedește un spirit civic ascuțit.
Dar cum a ajuns Claudia să demareze acest proiect și care sunt demersurile de self-publishing, ne spune chiar ea în interviul de mai jos.
Curatorialist: Cum s-a născut ideea proiectului Plăiuț?
Claudia: În fiecare an, o parte din concediu mi-l petrec călătorind prin țară. Anul trecut, în mod firesc, am întâlnit multe familii cu copii și mi-am dat seama că destinațiile turistice nu sunt întotdeauna pregătite să primească turiști din rândul celor mici. În același timp, citeam „Along the enchanted way”, de William Blacker, povestea de viață a unui englez care s-a mutat în Maramureș, s-a îndrăgostit și a rămas aici până astăzi. Povestea lui m-a fermecat de-a dreptul, fiindcă te poartă în mediul rural pitoresc, aproape mitologic.
E păcat ca oamenii din afara țării să vină și să descopere locuri și povești care nouă ne sunt atât de la îndemână, dar de care nu am auzit. Iar dacă noi, adulții, nu le cunoaștem, este greu să le povestim pe înțelesul copiilor. Țin minte și acum că intram pe poarta Brebului, satul în care locuiește William Blacker și care este unul dintre puținele în care Maramureșul autentic încă trăiește. I-am spus partenerului meu: uite ce loc minunat de care copiii s-ar putea să nici nu audă vreodată, dar să-l mai și înțeleagă. Următorul gând a fost: „ce-ar fi să le povestesc eu locurile acestea frumoase?”. Apoi m-am apucat să scriu câteva idei, chiar în vacanța aceea.
De ce ai ales să scrii un ghid pt copii și nu unul pentru un public general?
Există ghiduri pentru toate gusturile adulților – mai mici, mai mari, în limba română, în limbi străine, însă nu știu de ce nimeni nu s-a gândit până acum să creeze și ceva pentru copii. Poate că nu a văzut o nevoie sau o piață acolo.
În urmă cu 5 ani, pe când făceam voluntariat în Maroc și încercam să profit de fiecare ocazie pentru a mai vizita ceva în țară, cineva m-a întrebat:
“Dar România ai vizitat-o în întregime?” Nu o făcusem. “Și-atunci de ce alergi să vizitezi atâtea locuri din lume înainte să-ți vizitezi propria țară?” Iar asta m-a pus pe gânduri.
Am continuat să plec prin lume, să descopăr, să învăț din călătorii, dar de atunci, în fiecare an, merg musai și prin țară. Trebuie să avem grijă de acest loc, avem multe de învățat călătorind acasă și e păcat să nu le oferim și copiilor ocazia de a descoperi poveștile României, legendele, locurile pitorești, oamenii care locuiesc aici, animalele fantastice. Orice călătorie te învață lucruri noi despre lume și despre tine.
Până la urmă, ghidul este gândit pentru copii, dar este foarte apreciat și de adulți. Mulți l-au comandat și mi-au scris entuziasmați de cât de mult le-a plăcut. Au fost persoane care l-au comandat pentru copiii prietenilor sau nepoți, dar l-au păstrat pentru sine.
Cred că este pentru copiii de astăzi, dar și pentru copilul curios din fiecare.
Care au fost etapele pe care le-ai urmat pentru realizarea acestui ghid?
Am început să-mi iau notițe chiar pe telefon în vacanța din 2020. Cum îmi apărea un gând, îl notam ca să nu zboare. Cam 2-3 luni am scris pe telefon, fiindcă ideile îmi veneau în metrou, pe stradă, la muncă. Oriunde, dar nu acasă. Apoi l-am transcris și am început să rafinez textul, să fac research în detaliu, să dau o formă schiței de pe telefon.
Nu m-am gândit decât în ianuarie că l-aș putea publica. Am trimis manuscrisul inițial câtorva părinți, prieteni de toate vârstele, psihologi ca să verific potențialul, iar feedbackul a fost foarte bun. Și apoi a început toată nebunia cu publicarea. A fost o aventură plină de emoții.
Am văzut că ghidul este publicat independent. De ce ai ales să nu colaborezi cu o editură?
În primul rând, m-am interesat care sunt condițiile publicării printr-o editură. Dacă ai noroc ca cineva să-ți răspundă după câteva luni și să-ți dea un ok pe text, editura preia controlul publicării. Se ocupă de ilustrații, de tipărire, promovare, de toate, apoi îți dă un mic procent din vânzări. Sună minunat, dar eu nu scrisesem ca să public și să scap de grijă.
Era ceva de suflet, începusem să am o idee despre cum aș vrea să arate și doream să mă implic în fiecare etapă de publicare.
Habar nu aveam de unde să încep și ce trebuie să fac. Cred că am avut o intuiție bună.
A scrie pentru copii este, cu siguranță, diferit față de a scrie pentru adulți. Cum te-ai pregătit pentru a scrie ghidul într-un limbaj adecvat celor mici?
Am citit multe cărți pentru copii, m-am pus în pielea mea copil fiind, am încercat să-i descifrez și pe părinții de astăzi și ce preocupări au în privința educației celor mici. Am zeci de cărți pentru copii acasă, inclusiv despre psihologia copilului și etapele de dezvoltare. O perioadă, intram în librării și treceam pe lângă rafturi în direcția secțiunii pentru copii și mă pierdeam acolo.
Dincolo de acestea, am experiența de voluntariat care m-a ajutat foarte mult. Ghidul este scris cât de simplu se poate povesti, dar folosind, pe alocuri, și cuvinte noi, mai grele, expresii și informații care să stârnească interesul, să ridice mai multe întrebări.
Cum ai ales destinațiile turistice din cadrul ghidului?
Sunt 30 de destinații care cred că au venit natural. Sunt cele mai cunoscute locuri de la noi din țară, accesibile, care spun povești. Multe sunt cunoscute și peste hotare. Noroc că România este ofertantă la nivel turistic și ai o diversitate de locuri din care să alegi.
Care e povestea numelui Plăiuț?
Plăiuț este un derivat inventat al cuvântului „plai”. Sincer, mi-aș fi dorit să găsesc un nume neutru, dar mi s-a părut tare drăgălaș și când l-am testat cu câțiva copii, am primit reacții simpatice. În plus, cred că e memorabil. Ulterior am descoperit că există o localitate cu acest nume în Ucraina, aproape de granița cu România.
Ilustratorul are un rol important în carțile pentru copii. Cum ai ales să colaborezi cu Diana Barbu pentru ilustrare?
Am avut un vibe foarte bun încă de la primul mail cu Diana. Am găsit-o întâmplător, căutând ilustratori pe Instagram. Trimisesem propunerea de colaborare mai multora, însă cu Diana am rezonat imediat și am comunicat excelent. În plus, stilul ei cred că se potrivea cel mai bine ideii mele. Dovada este rezultatul.
Care este feedback-ul publicului? Câte exemplare s-au vândut până acum?
Nu mă așteptam ca oamenii să reacționeze atât de bine. Îmi doream asta, desigur, dar a fost o surpriză plăcută să văd câți oameni pe care nu-i cunosc au comandat. Inclusiv persoane care locuiesc în străinătate mi-au scris și am făcut tot posibilul ca Plăiuț să ajungă la ei. Cam 250 de Plăiuți sunt acum în toate colțurile țării și în afara ei. Nici nu știu dacă este mult sau puțin, fiindcă nu am un termen de comparație. Nu pot decât să mă bucur.
Ce planuri de viitor ai? Te gândești să mai publici vreun alt ghid sau carte pentru copii?
În viitorul apropiat va apărea varianta în limba engleza a cărții, dar mai departe nu știu. Scopul este să eliberez întâi casa de toate cutiile cu exemplare pe care le mai am din prima ediție Plăiuț. Uite un dezavantaj al self-publishing-ului – depozitarea cărților.
În afara magazinului online unde mai găsim ghidul Plăiuț?
Ghidul se poate comanda pe plăiuț.ro, iar fizic se află în București, la Alb Alb Shop, Ototo Store, My Romanian Store și Cactus Ink, la Monoton în Timișoara, Collect Stories în Cluj-Napoca și la Inspiratio în Brașov.
fotografii: Claudia Ciontu
