Unii oameni se definesc prin ceea ce au. Alții prin ceea ce fac. Iar alții, prin ceea ce și cum simt. Iubim este un proiect despre cei din urmă, despre cei ce aleg mai mult să fie, aici și acum. Despre momente mici ce aduc bucurii sufletești mari. Despre ceea ce adesea uităm să facem, în goana nebună a timpului care nu ne mai ajunge: să ne oprim și să iubim. Pe noi, pe ceilalți, viața însăși.
În spatele proiectului digital Iubim de pe platforma Instagram este Toni Grigoriu, bucureștean din tată-n fiu, om de litere și profesionist în vânzări, management și operațional. Un om care trăiește așa cum simte, savurând călătoria poate mai mult decât destinația, după cum el însuși spune.
…
Lasă-te inspirat de povestea ce stă la baza Iubim și află mai multe despre cum călătoriile și trăitul conștient pot să îți aducă bucurie și împlinire.
Curatorialist: Am descoperit cu ceva vreme în urmă profilul de Instagram intitulat, simplu și sugestiv, Iubim. Un periplu prin ceea ce am numi micile lucruri care fac viața frumoasă. Cum ți-a venit ideea de a porni acest proiect, care au fost resorturile care te-au condus aici?
Toni: Micul proiect Iubim a pornit într-o discuție de primăvară cu un grup de prieteni la Constanța, pe tema resorturilor interne, motivațiilor fiecăruia dintre noi, ale omului. Am scris cu toți pe câte un bilețel de hârtie trei chestii care ne motivează. Pe absolut toate bilețelele s-a regăsit iubirea.
Am concluzionat împreună că iubirea, cu toate valențele ei, e un resort major în interiorul fiecăruia, fie că recunoaștem sau nu.
Fiecare dintre noi IUBIM pe cineva sau ceva atât de tare încât ne motivează, fiecare dintre noi suntem sensibili la frumosul din jurul nostru și ajungem să iubim ceva sau pe cineva, iubire care ne umple viața de acțiuni și sentimente.
La două zile după revenirea în București, pe un perete, am văzut un grafiti cu IUBIM, atât, acest simplu Iubim pe un perete. L-am fotografiat și m-am oprit imediat la o cafea și, acolo, pe loc, am creat contul de instagram.
Te ferești de expunere directă – descrierea ta ca persoană este minimală, iar numele nu ți l-ai făcut public. De ce ai simțit nevoia de a te defini și exprima doar prin intermediul postărilor?
Da, așa pare, că mă feresc de expunerea directă. Nu aș spune că mă feresc de expunere, în contextul potrivit mă recomand și mă prezint. @iubim a început ca o alegere, ca o proiecție a frumosului, a micilor detalii care ne bucura și ne umplu inima cu lumină.
Frumosul și sentimentul de iubire în sine sunt în spatele contului, și nu o persoană. De altfel, la început eram 7 persoane, fiecare cu ideea lui despre iubim. Urma să avem fiecare câte o postare pe săptămână, fiecare în ziua lui, fotografie și text, mici radiografii de situație. Dar, așa cum se întâmplă uneori, a intervenit viața fiecăruia și am rămas doar eu în acest proiect.
A pierdut statutul de proiect și a rămas un loc despre frumos, despre lucrurile mărunte care ne fac tuturor viața absolut minunată și pe lângă care trecem nepăsători, uneori.
Nefiind contul despre mine, imaginea mea este irelevantă. Locul ăsta este despre tot ce iubim și despre alegerea pe care eu, ca și alții, o facem conștient și permanent, aceea de a reaminti tuturor despre lucrurile simple și frumoase din viață. Postările devin uneori prea personale, așadar ceea ce cred că este important despre mine, se regăsește acum în postări.
Care crezi că este profilul persoanei care urmărește Iubim, cum l-ai defini?
O să sune ciudat, însă nu e un cont business, nu urmăresc statisticile, nu sunt deloc comercial aici și arareori mă uit să văd cate like-uri sunt sau câți urmăritori am. Iubim ar continua sa fie Iubim chiar si cu un singur urmăritor fidel, care este fetita mea de 16 ani.
Însă sunt foarte norocos, am urmăritori de calitate, deloc superficiali, iubitori de frumos, cu vibe bun. Interacțiunile dintre noi începi de la un vers, de la o carte, de la un răsărit sau de la un val de Marea Neagră.
Te-ai născut și ai crescut în București, care este relația ta cu marele oraș? Te simți legat sau dezrădăcinat?
M-am născut în București , într-o familie care de trei generații stau în București, dar cu rădăcini puternice in Dobrogea, Grecia, Banat si Muntenia. Așadar, Bucureștiul este locul care m-a învățat să trăiesc, să muncesc și să iubesc mediul urban. Aici am absorbit literatura, arta și cultura în prima parte a vieții, lucruri care m-au făcut ceea ce sunt astăzi. Recunosc că sunt foarte urban, fără însă a minimiza importanța mediului rural în viața mea.
Iubesc Bucureștii și au fost mulți ani în care am străbătut străzile orașului împreună cu alți îndrăgostiți de București sau chiar solitar uneori și așa am ajuns să cunosc și să iubesc Bucureștii, așa cum sunt ei. Am, așadar, o relație specială cu Bucureștiul.
Travelling blind – este una dintre micile descrieri de la Iubim, ce ai vrut să spui prin asta?
Travelling blind este modalitatea în care eu aleg să îmi petrec timpul liber. Pentru că pot, plec când vreau, unde vreau, fără multe preparative și planuri. De cele mai multe ori, nici măcar cazarea nu o rezerv. Ajung acolo și văd eu.
Ai putea crede că este o problemă de organizare sau o problemă financiară, dar nu, găsesc variante mereu surprinzătoare ca preț, ca locație, ca vibe. Și bucuria călătoriei o egalează și chiar o depășește pe cea a destinației, uneori.
Multe dintre postările tale au ca temă marea. Ce reprezintă marea pentru tine, de ce este așa de importantă pentru tine?
Pentru că am crescut in mare parte în București, vacanțele de vară în soarele Mării Negre, între Constanța și Mangalia. Tata a fost un medic bun, specializat în balneo și fizioterapie, cu practică în cura balneo și heliomarină, de la el am învățat să iubesc marea, dar și cât de important este soarele, cât de benefice pentru suflet și pentru sănătate sunt valurile și răsăriturile și briza mării.
Am conștientizat târziu, dar am fost răsfățatul vieții si am avut mereu toate astea des lângă mine. Din povești vechi de familie am aflat că am fost conceput pe malul mării, undeva între cele doua Eforii. Un loc unde merg și acum, aproape de fiecare dată când ajung la mare.
Iubim este un elogiu pentru slow living. Când ai descoperit că este important să ne oprim din goana cotidiană specifică prezentului și mai mult să fim? Și cum reușești să faci asta as a daily basis?
Da, am putea spune că Iubim a devenit un elogiu pentru slow living, dar nu slow livingul acela ritualic, repetitiv, ci un cumul de locuri, anotimpuri, oameni, cărți, muzica, cafele, prieteni si visele lor, fotografii. Au fost momente în viață când, deși făceam ceea ce îmi place, în locuri care îmi plăceau, era nevoie de o altă viteză și am ales să fac mai des ceea ce mă face fericit. Din nou, o alegere care, evident, are avantaje și dezavantaje.
Mi-ai spus, la un moment dat, că, de-a lungul anilor, ai trăit câte un an în diferite locuri din țară: Timișoara, Constanța, Reșița, poalele Semenicului. Ce te face să te muți dintr-un loc în altul, care sunt căutările tale?
Mulți ani am fost legat de București cu școlile, locuința și de locații fixe în care îmi desfășurăm activitatea. Aveam vacanțele în care eram mai tot timpul la mare, prima mea mare iubire. Crescând, am realizat că nu vreau să lucrez într-un birou, așa că toate joburile mele au avut legătură cu dezvoltarea, cu începuturi noi de la zero, în alte orașe, cu echipe noi formate de la zero.
Nici acum nu știu cum am făcut asta, dar în toți anii ăștia am deschis peste 30 magazine noi în peste 20 de orașe. Interacțiunile astea m-au făcut să apreciez oamenii fără părtinire, fără filtre absurde despre zone geografice, religie, sex, orientare sexuală, zonă geografică sau limbă maternă. Mă uit în urmă și sunt bucuros și mândru că am putut face toate astea.
Între locurile care mi-au rămas cel mai aproape de inima, sunt Constanța, unde am locuit un an, Timișoara, unde am locuit un an, Reșița unde am locuit 7 ani și unde s-a născut fetița mea, Clujul, Brașovul, Sibiul, Iașiul. Îmi plac locurile, îmi plac oamenii. ÎI accept așa cum sunt și aleg să văd frumosul în ei.
Te bucură ploaia când pe alții îi duce la exasperare, de pildă. Ce altceva îți mai aduce bucurie într-o zi obișnuită?
Sunt un om al răsăritului și al mării, dintotdeauna. Mă bucură drumul mai mult ca destinația, partenerii de drum mai mult decât confortul, o discuție cu cineva drag care îmi înflorește sufletul mai mult decât o petrecere plină de străini, o carte și o cafea mai mult decât un brunch.
Între cele mai dragi și mai prețioase momente pentru mine se numără câteva zile cu fetița mea, răsăritul soarelui, marea, o carte bună, o ploaie, o cafea bună împreună cu prietenii de suflet, o revedere cu oameni dragi, o plimbare cu sau fără camera foto.
Ți-ai fi dorit să trăiești în alte vremuri? Dacă da, de ce și când?
Îmi place să glumesc și să spun că am trăit în mai multe ere, având în vedere că am prins și pionierii, și bicicletele Pegas, și tabere școlare la Năvodari și expediții speologice în munții Vâlcei, și stagiul militar și Revoluția, și primele drumuri în Europa, în anii 1990, am călătorit pe 5 continente și am lucrat pe două din ele, am iubit oameni și locuri.
Ceva din modul în care am crescut și m-am format ca om mă face un pic din alte vremuri, dar oricum nu sunt genul care urmează turma sau care face ceva sau merge în locuri pentru că e monden sau recomandat să faci asta. Îmi place să fiu eu însumi. Îmi place să trăiesc în prezent și fac asta cu bucurie.
Care ar fi cel mai important sfat pe care l-ai da oamenilor care se plâng că nu au timp din diverse motive (muncă, griji, stil de viață, social media și alte ecrane) despre cum ar putea să redescopere frumusețea uitată a vieții, ca să amintim de titlul unei cărți de Andrei Pleșu?
Nu sunt neapărat omul potrivit pentru a da sfaturi, căci nici eu nu urmez rețete minune, însă ce pot afirma cu tărie este că lucrurile pe care le iubești îți dau putere și modifica structural în tine până și ultima celulă.
Timpul pe care ți-l acorzi pentru a trăi și a face lucrurile care te fac fericit este prețios și, dacă rămâi mereu in postura de a face ceea ce pare urgent, pierzi timp de trăit. Și timpul ăsta este prețios.
Cu toții ne petrecem timp făcând ceea ce este mai urgent, nu și important, căci nimic nu este mai important ca starea noastră de bine, ca fericirea noastră.
Alocă-ți timp pentru o călătorie cu tine, pentru tine, în tine sau în exteriorul tău. Pentru un weekend de toamnă undeva cu frunze galbene și ceață dimineața. Du-te sa vezi marea in extrasezon, să simți aerul puternic sărat. Vizitează un oraș pe care nu l-ai vizitat niciodată. Poate chiar aici, în România.
Cum împletești jobul cu peregrinările tale și cu stilul de viață mai boem pe care îl ai?
Din fericire, jobul meu are o autonomie mare și, chiar dacă sunt angajatul unei corporații, am avut mereu parte de un nivel mare de libertate. Călătoresc parțial datorită jobului meu, parțial unde mă duce sufletul. Au fost vremuri când călătoream 15-20 zile pe luna și mi-a plăcut asta.
După anii aceia, am rămas cu mulți prieteni și cu un atașament mare pentru România și o și mai mare iubire pentru oameni.
Tu ce ai frumos astăzi?
Sufletul plin de frumos, ca primă alegere de viață. Nimic forțat, totul vine simplu.
Fotografii: arhivă Toni Grigoriu
