Am auzit prima oară de Harta Magnoliilor acum 2 ani. Însă, în acest an, amploarea inițiativei inedite a Dianei Robu de a marca pe o hartă Google Maps locurile în care poți admira o magnolie din București a căpătat proporții uriașe.
Și asta nu poate decât să ne bucure, pentru că acest demers ne atrage și atenția asupra a ceea ce este frumos și de iubit în București, orașul gălăgios, aglomerat și prăfos cum este perceput adesea.
Mi-amintesc că primele magnolii pe care le-am văzut în viața mea erau în curtea unei instituții publice din Buzău, orașul în care am copilărit. Prin ochii mei de copil, arbuștii aceia cu flori mari și rozalii, cum nu mai văzusem niciodată, aveau o aură de poveste. Și, pe atunci, credeam că este singurul loc în care pot vedea o magnolie. Mai târziu, am început să o observ în multe alte locuri, iar acum am una chiar la mine în curte. Ca să mă bucur de frumusețea ei în fiecare primăvară.
#HartaMagnoliilor
#HartaMagnoliilor însă mi se pare un proiect care aduce un adevărat omagiu magnoliilor, frumuseții și unicității lor și, mai mult, ne dă prilejul să hoinărim pe străduțe în prima parte a primăverii în căutarea lor și a ceea ce ne mai aduce frumos Bucureștiul: case vechi, străzi întortochiate, colțuri de parc, grădini, povești.
Diana Robu, creatoarea Hărții Magnoliilor are 35 de ani și lucrează în domeniul comunicării. „Toată viața mea de adult s-a învârtit în jurul poveștilor: ca jurnalistă, ca ONG-istă și acum ca om de comunicare în McCann PR„, mărturisește ea.
În continuare citește interviul cu Diana care ne-a povesti pe îndelete cum a luat naștere acest demers, ce reprezintă pentru ea Harta Magnoliilor și cum i-a ajutat harta pe bucureșteni să își redescopere și să-și iubească mai mult orașul.
Curatorialist: Când ai demarat acest proiect, Harta Magnoliilor? Povestește-ne cum ți-a venit această idee.
Diana: Harta a împlinit 4 ani, am creat-o mai mult ca o joacă, un instrument care să mă ajute să mă orientez mai ușor. Era prima primăvară după pandemicul 2020, care ne-a prins în case, așa că mi-am dorit să mă bucur cât mai mult de natură afară, nu printr-o fereastră. Știam câteva magnolii din București, nu erau mai mult de 20, am creat harta pentru mine, un traseu pe care să îl parcurg într-un weekend.
Dar, între două magnolii, am mai descoperit una și încă una și încă una. 20 de pinuri s-au transformat în 100, apoi 200, la finalul primului an erau deja 500 de magnolii. Am făcut harta publică atunci, mă gândeam că ar putea fi de folos și altcuiva. Nu mi-am imaginat amploarea pe care o va lua această joacă, dar sunt tare fericită pentru tot ce s-a întâmplat în jurul hărții.
HartaMagnoliilor nu mai este doar despre flori sezoniere, este despre a ne bucura de frumos și de a ne îndrăgosti din nou de orașul nostru.
În drum spre o magnolie, cu siguranță putem descoperi o clădire plină de istorie, monumente, muzee, piațete, statui și mai ales oameni și povești.
De ce ai ales magnoliile, de ce sunt ele atât de speciale pentru tine?
Magnoliile sunt frumoase, sigur, au magia lor. Aș îndrăzni să cred că magnoliile sunt primele care ne anunță că vine primăvară – ghioceii și zambilele sunt cumva o punte între anotimpuri, apoi apar magnoliile, prima pată de culoare într-un oraș gri.
Dar nu este vorba despre flori sezoniere, niciodată nu a fost despre magnolii, ele sunt doar un pretext pentru a descoperi ce are de oferit acest oraș, pentru a-i cutreiera străzile la pas și pentru a-i descoperi comorile.
Magnoliile sunt un pretext, un motiv pentru a căuta motive să ne iubim din nou orașul, cu străzile lui întortocheate, cu clădiri-bijuterie, piațete, statui și povești.
Magnoliile sunt o metaforă pentru tot ce are bun de oferit acest oraș prăfos și nu întotdeauna primitor.
Ce ți-ai propus prin acest demers al Hărții Magnoliilor?
Așa cum povesteam, să mă orientez mai ușor. Nu mi-am imaginat în nicio clipă că harta va deveni atât de populară, a fost un tăvălug minunat, dar uneori copleșitor. Harta a început într-o perioadă încâlcită și complicată, pentru toată lumea: pandemia.
Apoi a venit războiul de la graniță. Traversam niște timpuri întunecate și harta a fost un strop de bine. Nu mi-am propus asta, dar cred – sper, că Harta Magnoliilor a adus bucurie și ne-a strâns laolaltă, pentru 3 primăveri, în jurul unei magnoliilor.
Cum funcționează mai exact Harta Magnoliilor? Cum ai început și care este stadiul acum?
Harta este un instrument rudimentar, un Google Maps, așa cum m-am priceput eu. Există un pin-inimă pentru fiecare magnolie pe care am întâlnit-o – sunt peste 1000 acum. Iar pinurile galbene sunt pentru magnoliile de aceeași culoare, mult mai rare. Și există fotografii pentru fiecare magnolie documentată.
Îmi place să spun că acum, când s-a umplut harta de pinuri, e ticsit Bucureștiul, o magnolie e la un pas distanță, oriunde am fi în București. Oricine poate folosi harta ca instrument pentru a se orienta mai ușor când caută magnoliile din oraș. Și, cu siguranță, între două puncte de pe hartă, există o sumedenie de motive de bucurie: monumente-istorice, pisici curtenitoare, oameni care vor să împărtășească povești.
Pinurile de pe hartă nu sunt o destinație, sunt doar repere pentru frumos.
În această primăvară, oamenii au mai folosit harta într-un mod la care nu m-aș fi gândit, s-au plimbat virtual prin orașul nostru, s-au uitat la fotografii și au vizitat o parte mică din București.
Poate pune oricine pin-uri pe Harta Magnoliilor sau doar tu?
Sunt doar eu și o mână de oameni dragi care explorează uneori orașul alături de mine și mă ajută să identific noi magnolii. Harta este un proiect colaborativ și sunt recunoscătoate tuturor celor care au făcut parte din poveste, însă nu poate adăuga nimeni pinuri pe hartă.
M-aș întrista mult să se întâmple vreo greșeală și să apară pinuri acolo unde nu sunt magnolii sau să fie șterse cele care există deja. Merg, în măsura în care îmi permite timpul, să documentez fiecare magnolile care îmi este semnalată, o fotografiez și o adaug pe hartă. Harta poate fi folosită de oricine, dar nu pot fi adăugate pinuri.
Ce crezi că a adus Harta Magnoliilor pentru București și bucureșteni?
Aș putea să îți spun ce a făcut Harta pentru mine. Oricât de aglomerat, posac și prăfos este orașul ăsta, harta m-a învățat să iubesc din nou Bucureștiul. M-a mai învățat că e în regulă să n-ai niciun plan, să n-ai o destinație precisă și dacă te rătăcești nu înseamnă că te pierzi. Ba din contră.
Harta a fost și este pentru mine terapie și bucurie deopotrivă. Apoi, cred că super-puterea hărții este să aducă o comunitate laolaltă. Câteva săptămâni, în fiecare primăvară, oamenii împărtășesc fotografii cu magnolii, povești ale magnoliilor.
Povestesc oamenii cele mai personale povești despre magnolii-omagiu pentru cei care nu mai sunt. Sau despre cum și-ar dori să vadă lumea de sus, printre crengile magnoliei de 70 de ani, de-o seamă cu proprietara.
Despre cum a mâncat cățelul lup al familiei vârful magnoliei. Sau cum au plâns vecinii când o furtună a rupt magnolia uriașă-n două. Sau tradițională fotografie de familie, din fiecare an, din fața magnoliei din Parcul Circului. Magnolia și copiii cresc, bunicul se împuținează. Sau cum se vede lumea de la fereastra de la etaj magnolia din curte.
Cum magnolia e reper, primăvara, pentru curieri “casa cu magnolie mare și roz”. Cum în anii ’80, cineva a cerut cu toată duioșia unul din “puiuții de magnolie”, aduși din China pentru curtea unei ambasade. A primit unul și puiuțul e acum înalt cât casa și mândria cartierului.
Mi-aș dori tare ca harta să ne arate că nu e nevoie să ne înghesuim pentru fotografii, sunt magnolii suficiente pentru toată lumea și e ticsit orașul. Există și altele, nu doar magnoliile-vedetă, și sunt cel puțin la fel de spectaculoase.
Care a fost feedback-ul publicului la această inițiativă a ta?
Copleșitor. Folosesc des acest cuvânt, dar chiar m-a copleșit tot ce s-a întâmplat. Harta a devenit foarte populară și în nicio clipă nu mi-am imaginat ca va evolua așa. Dar mă bucur tare și sunt recunoscătoare tuturor celor care au făcut parte din povestea aceasta, sunt sute de oameni.
Îmi trimit fotografii cu magnoliile pe care le întâlnesc în drum spre serviciu sau spre piață, intră pe hartă oameni chiar și de pe alte continente să vadă orașul celor (cel puțin) 1000 de magnolii. Harta a început de la mine și voi continua eu să o îngrijesc cum mă pricep, dar este o poveste amplă, a tuturor celor care s-au implicat.
Câte magnolii sunt până acum marcate pe Harta Magnoliilor?
Peste 1000. 1100, mai precis.
Ce planuri ai în continuare pentru Harta Magnoliilor?
Harta va fi, în fiecare primăvară, accesibilă oricum. Dar nu e o cartografiere exactă a tuturor magnoliilor care există în oraș, cred că mai sunt cel puțin 2000 (mă bucur să găsesc din ce ce în mai multe magnolii abia plantate și pot doar să-mi imaginez că în câțiva ani, orașul va fi și mai colorat).
Așa cum îți spuneam, nu e nici despre cifre. Voi adăuga pinuri noi când descopăr câte o magnolie, dar cred că scopul Hărții – acela de a ne arăta ca avem culoare și frumos în fiecare colț al orașului – a fost atins. Mi-aș dori ca pe viitor să descopăr cât mai multe povești ale magnoliilor, ale celor care le îndrăgesc. Cândva, harta va avea, pe lângă pin și fotografie, și o poveste, acesta e planul.
Fotografii: Diana Robu
