Raluca Radu este artistă, cercetătoare și absolventă de Etnologie, Antropologie Culturală și Folclor. Vine din județul Vaslui și a crescut într-un mediu în care muzica și tradițiile nu erau doar decor, ci parte firească din viața de zi cu zi.

Raluca este, în primul rând, un povestitor. Cântă, dar mai întâi ascultă. Caută povești, practici, sunete care au rămas vii în comunități mici și le traduce într-un limbaj muzical contemporan. În 2023 a ajuns până în semifinala emisiunii Vocea României, iar mai recent a lansat ALAI, o piesă despre apartenență, ritualuri și solidaritate feminină. Piesa dă și numele unui proiect muzical și vizual mai amplu, născut din cercetare de teren, pe care artista îl va dezvălui în toamna acestui an. 

articol pentru Curatorialist de Alina Bălan – full time în serviciul industriei muzicale românești, prin PR, comunicare, puțin jurnalism și fangirling.

Pentru Raluca, folclorul nu este ceva de pus într-o vitrină, ci este viu, curajos și capabil să stea de vorbă cu lumea de azi. Am stat și eu de vorbă cu ea despre rădăcini, muzică, focuri care încă ard și despre ce înseamnă să lași moștenire o poveste. 

Cum a început drumul tău în muzică și ce te-a motivat să continui?

O să râzi, dar drumul meu muzical a început în prunii din grădina alor mei, atunci când aveam cinci ani și mă urcam pe cea mai înaltă creangă și cântam. Vedeam în față un lan imens de lucernă și îmi imaginam că acolo este publicul, iar în spate îmi imaginam că este band-ul alături de care cântăm. Așa am debutat. Apoi, de la cântat în copaci am început să le cânt vecinilor, rudelor și prietenilor până când s-au cam prins ai mei că nu e doar o joacă de copil, ci este ceva foarte puternic în interiorul meu. 

Explorarea este ceea ce îmi dă sens și ceea ce îmi dă și combustibil să merg mai departe: curiozitatea de a descoperi o nuanță nouă a vocii mele, felul în care muzica pe care o cânt ajunge la ceilalți, curiozitatea de a descoperi un gen muzical nou sau povestea din spatele unui cântec. 

Ai crescut într-un mediu în care muzica autentică era prezentă. Cum ți-a influențat asta stilul de azi?

Nu știu neapărat dacă a fost sau nu muzică autentică pentru că, de fapt, ce înseamnă muzica autentică? De aici, poate, reticența mea de a folosi acest termen.

Ce știu sigur este că locul din care vin m-a învățat că mai presus de niște note scrise pe portativ, folclorul muzical este o poveste despre cine suntem și, de fapt, această poveste este cea care transmite emoția și mișcă lucrurile în interiorul fiecăruia. Îmi place să o numesc „energie crudă”.

Când ai simțit pentru prima dată că vrei să explorezi folclorul și tradițiile mai profund, nu doar ca artistă, ci și ca cercetătoare?

Când eram mică mergeam la festivaluri de muzică folclorică. Acolo erau foarte mulți oameni care vorbeau despre folclor și despre autentic, despre tradiție și tradițional. Suna foarte bine ceea ce spuneau, dar nu înțelegeam absolut nimic și a apărut nevoia de a înțelege ce e, de fapt, folclorul, ce e tradiția și de ce e important să ne cunoaștem moștenirea culturală.

Așa am ajuns să studiez Etnologie și Folclor. Asta mi-a deschis și mai mult orizonturile, făcându-mă să înțeleg că folclorul nu se rezumă numai la cântece vechi și la cămăși cusute în forme geometrice sau florale.

Odată cu terminarea studiilor, mi-am dat seama că misiunea mea e să arăt oamenilor că folclorul nu e fum, ci e un foc care arde.

Cum a apărut ideea piesei „ALAI” și ce te-a inspirat cel mai mult la tradiția botejunei?

Încep prin a spune că ,,ALAI” este prima piesă de pe viitorul album care poartă același nume.

Proiectul ,,ALAI” îmbină cam toate lucrurile care îmi plac: cercetarea de teren (din zona etnologică), sonoritățile muzicilor de tradiție orală și groove-urile moderne și sunt două motive care m-au determinat să  merg pe acest drum: primul era nevoia de inspirație muzicală, pentru a crea o muzică a mea, dar cu niște rădăcini adânci, iar al doilea motiv pentru care am creionat acest material, în această formă, are legătură cu nevoia de a mă conecta cu sentimentul de apartenență.

Eu vin dintr-o familie destul de mare și am crescut într-un sat unde toată lumea știa pe toată lumea. Întrebarea „Tu de-a cui ești?” îmi este impregnată în ADN. La un moment dat am simțit că am uitat de-a cui sunt și am început să caut.

Având aceste două lucruri în minte am început o călătorie inițiatică prin șase locuri din România, documentată foto-video, acolo unde am căutat diverse forme de alaiuri și câte un cântec reprezentativ pentru acel „alai”.

Întoarsă la București am intrat în studio pentru a compune piese noi, ale mele, care să păstreze un nucleu folcloric, dar să fie traduse într-un limbaj muzical modern.

Prima oprire din această călătorie este cea din Maramureș, acolo unde am descoperit botejunea. În comunitățile conservatoare, așa cum erau satele, femeia era, de obicei, însoțită atunci când ieșea în comunitate: fie de o mamă, fie de o bunică, fie o mătușă, fie de un soț. Ei bine în acest spațiu incredibil de conservator am găsit botejunea, această petrecere exclusiv feminină care se întâmplă o dată cu botezul unui nou-născut. Practic, după slujba de la biserică, tatăl merge acasă cu copilul, iar mama se adună cu prietenele ei pentru a petrece, pentru a cânta, a se confesa, apoi iar a petrece.

E foarte puternică această imagine a femeilor care se susțin între ele, asta m-a inspirat foarte tare.

Ce înseamnă pentru tine ideea de „folclor crud” și cum îl transformi în „folclor copt”?

Pentru mine „folclorul crud” este traducerea muzicală a sentimentului pe care îl ai atunci când mergi desculț prin iarbă verde. „Folclorul crud” e muzica aceea care are niște rădăcini atât de adânci, de ajungi până în centrul pământului, dar în același timp e plină de viață. Este un tip de energie pe care o găsești într-un cântec pe care începi să îl cânți cu rudele la o masă  ori atunci când asculți o doină. este focul ăla pe care îl descoperi în flamenco, fado și în alte muzici ale lumii. Ăsta e motivul pentru care mă fascinează acest tip de muzică și povestea din spate. Astfel că folclorul copt este o traducere muzicală modernă a folclorului crud.

Coptul păstrează esența crudului, numai că este îmbrăcat diferit.  

Ce este creativitatea pentru tine? O sclipire sau un mușchi care trebuie antrenat?

Este un pic din amândouă.

În ceea ce mă privește, foarte multe idei creative au apărut într-o secundă inspirată de un lucru banal. De exemplu, mă inspiră foarte tare călătoriile cu trenul și în general multe idei bune au apărut stând în tren.

Pe de altă parte, e nevoie de disciplină și antrenament pentru a putea pune în practică toate ideile bune apărute într-un moment de inspirație.

Ai păstrat un fragment dintr-un cântec vechi în „ALAI”. Ce sentimente ai avut când ai redat acea parte într-un context nou?

Am avut același sentiment pe care l-am avut atunci când am găsit o rochie a mamei mele de acum 20 de ani, care îmi vine perfect și pe care am integrat-o într-o ținută pe care am purtat-o la un concert.

Despre asta este acest proiect, despre a nu lăsa folclorul să fie piesă de muzeu, ci a-i oferi un nou context în care să existe.

Există și alte povești sau tradiții care te-au impresionat profund în cercetările tale? 

Fiecare cântec din albumul ALAI pleacă de la o tradiție pe care am și documentat-o etnologic. Ca să vin și cu un exemplu concret, mă gândesc acum la călătoria din Bucovina, acolo unde am documentat ritualul iertăciunii, este o parte importantă a nunții.

Practic, înainte de slujba de la biserică, mirele și mireasa își cer iertare pentru toate câte le-au greșit părinților, iar aceștia le dau binecuvântarea pentru a începe această nouă etapă a vieții lor „pe curat”. Este un moment foarte emoționant la care participă întreaga comunitate.

Ce e fascinant la acest obicei și la toate cele descoperite în acest proiect este forța grupului, a comunității. Nu e nimic nou sub soare, dar pare că avem tendința să uităm exact lucrurile care sunt evidente: faptul că în viață, fie la bine, fie la greu, alaiul e acolo și cred că rolul acestora este să ne amintească aceste lucruri.

Piesa „ALAI” vorbește despre solidaritate feminină. Ce înseamnă pentru tine această legătură între femei?

Este un spațiu de susținere reciprocă. Mama și surorile ei au o legătură foarte specială și, de mică, am văzut cât de mult înseamnă să fii parte dintr-un astfel de grup.

Incredibil de mulți oameni vor să ne învețe zilele astea cum să fim femei în 5 pași simpli sau înscriindu-ne la nu știu ce curs care promite că transformă energiile și le face mai feminine.

Să intru în contact cu această botejune m-a făcut cu adevărat să mă reconectez la un grup de femei pentru care acest tip de adunare nu e o strategie de marketing, ci un spațiu onest și neaoș în care femeile se susțin pe bune între ele. 

Într-o lume în care femeile aveau puțină libertate, ritualul botejunei era un spațiu aparte. Cum vezi tu acest contrast? Crezi că femeile de azi pot regăsi putere sau inspirație în astfel de tradiții vechi?

Pentru mine, să intru în contact cu astfel de tradiții a fost revelator, pentru că m-a făcut conștientă de faptul că există acestă latură a folclorului foarte puțin prezentată.

Cu siguranță poveștile femeilor din trecut ne sunt putere nouă, celor de azi, și, mai mult, cred că a spune poveștile lor este un tribut adus femeilor a căror voce a fost ținută ascunsă timp de secole.

Cât de important este pentru tine ca muzica ta să fie și un act vizual și narativ, nu doar sonor?

Este foarte important, pentru că ,,ALAI” este, de fapt, o poveste cântată care atinge și aspecte de cultură profund etnologice.

Pentru a reuși să transmit cât mai fidel acea energie crudă a folclorului care mă fascinează, am nevoie să mă folosesc de toate mijloacele pe care le am la dispoziție.

Acesta este motivul pentru care călătoria de cercetare a fost documentată video, iar pentru cei care ne citesc acum și sunt curioși să vadă câte un fragment din periplul prin țară, vreau să punctez că pe youtube pot găsi partea de documentare.

Care e cel mai important mesaj pe care ai vrea să-l transmită „ALAI” și viitorul tău album?

Mesajul e simplu: muzica mea e un cântec vechi pentru o lume nouă.

Ce urmează pentru tine după această lansare? Ne poți da indicii despre ce va cuprinde albumul?

În cuvinte puține, în proiectul ,,ALAI” am documentat video călătoria mea inițiatică prin șase locuri din România, de unde am cules o tradiție asociată conceptului de alai și un cântec din folclor, iar apoi, ajunsă în studio, am început să compun cântece noi plecând de la cele vechi. Astfel încât produsul final să fie un album muzical, un vinil, care să aibă „FOLCLORUL CRUD”, adică oamenii înregistrați prin sate cu cântecele și poveștile lor, intercalat cu „FOLCLORUL COPT”, care sunt cântecele noi.

Lansarea acestui album, împreună cu filmul care îl va însoți, vor apărea în toamnă.

Până atunci, intenția este să mai scot în lume încă două cântece din album, cu două povești la fel de puternice precum este cea din piesa lansată acum câteva săptămâni.

Ce sfat i-ai da unui tânăr artist care vrea să exploreze rădăcinile culturale în muzica sa?

Mă feresc destul de tare să dau sfaturi, pentru că procesul acesta este foarte personal. Și poate că asta este și frumusețea: că avem ocazia să ne creăm ceva care este potrivit pentru măsurile fiecăruia.

Aș putea, totuși, să fac o recomandare: să fie curios să afle povestea din spate, aceea e cea care dă forță.

Tu ce ai frumos azi?

Am această clipă în care povestesc cu voi despre muzică și despre ALAIul meu. Am o cafea bună lângă și soarele acesta de primăvară-vară care îmi bucură mult sufletul. Acestea sunt lucruri frumoase pe care le am azi și de care mă bucur tare!