Îngeri și Zmei nu este, cum poate te-ai fi așteptat, un titlu din literatura pentru copii, ci este numele metaforic al atelierului de ceramică al artistei Irina Amza, care îmbină designul minimalist, caracterul funcțional și esteticul.
Născută în Piatra Neamț, absolventă a Facultății de Economie a Mediului din cadrul ASE București și a Colegiului de Institutori Waldorf, specializarea Arte Plastice, Irina a profesat inițial în domeniul didactic și în design interior. Pasiunea pentru ceramică a apărut mai târziu, dintr-o dorință profundă de a crea obiecte din viața de zi cu zi, dar cărora să le poată conferi o valoare estetică.
În 2015, cu un drum deja conturat în designul de interior, Irina a simțit nevoia de a face o schimbare radicală și, astfel, a luat naștere proiectul Îngeri și Zmei. După o perioadă de formare intensă, Irina a reușit să creeze un spațiu autentic, în care fiecare piesă de ceramică este o reflecție a naturii, a simbolurilor tradiționale românești dar, mai ales, o încercare de a răspunde nevoilor estetice ale celor care caută frumusețea în lucruri simple și funcționale.
Citește interviul cu Irina în care ne împărtășește despre procesul creativ, dar și despre provocările întâmpinate în realizarea atelierului și despre cum a ajuns să vadă ceramica ca pe o formă de exprimare artistică unică, dincolo de simpla utilitate a obiectelor.
Curatorialist: Cum a luat naștere proiectul Îngeri și Zmei? Ce te-a fost inspirat să te îndrepți către acest domeniu?
Irina: Primul gând s-a înfiripat, timid, undeva prin 2015. În acel moment lucram în domeniul designului de interior. Eram foarte mulțumită de ceea ce făceam și în același timp simțeam că trebuie să fac un pas în spate pentru a mă concentra mai mult pe nevoile mele de dezvoltare.
Îmi doream un ritm firesc și natural, asemănător unei respirații normale, după ce mulți ani respirația mea fusese sacadată, ca în timpul unui maraton.
Aveam de ceva timp în minte cum ar trebui să arate proiectul, dar aveam nevoie și de resursele materiale pentru a-l concretiza. Singura opțiune pentru mine a fost să accesez fonduri europene. A fost un drum greu și provocator, un drum pe care l-am parcurs cu determinare având în minte ținta finală și anume: realizarea unui concept integrat pornind de la spațiu și terminând cu produsele gândite și create în acel spațiu.
Perioada de implementare a durat mai mult decât a fost planificat inițial pentru că a cuprins și perioada pandemiei, dar acest răstimp mi-a permis să mă despart treptat și fără regrete de viața mea profesională anterioară și să mă pregătesc pentru ceea ce avea să vină.
Acum, după aproape 4 ani de activare în acest domeniu, pot spune că am luat cea mai bună decizie și că acest proiect mi se potrivește. De ce spun asta: pentru că sunt o persoană care se plictisește destul de rapid dacă nu sunt provocată frecvent, iar domeniul ceramicii este, cel puțin pentru mine, o sursă incomensurabilă de date, imagini, tehnici, materiale, un univers întreg de descoperit.
De ce am ales ceramica?
În acest demers am început de la -1, neavând experiență în domeniu, dar având dintotdeauna afinități cu activitățile care impuneau manualitate și creativitate, fiind atrasă de obiectele din ceramică. Am început prin a face cursuri de ceramică, apoi am aprofundat căutând multe informații și experimentând foarte mult.
Totul pleacă de la dorința mea de a fi înconjurată de obiecte cu valoare estetică. Mă refer în mod deliberat la termenul „estetic” pentru că această abordare are rolul de a conceptualiza noțiunea de „frumos” încercând o traducere obiectivă ferită de mirajul subiectivității.
M-am aplecat spre estetica obiectelor funcționale tocmai fiindcă sunt adeptă designului democratic, iar obiectele de zi cu zi sunt ambasadorii perfecți ai designului.
Dacă îți bei cafeaua dintr-o cană gândită să fie funcțională, să aibă un design ergonomic, o culoare potrivită și o textură care să rimeze cu ceea ce bei din cana respectivă, atunci poți spune că ai câștigat o experiență care atinge mai multe simțuri și îți oferă o experiență completă.
Care este prima amintire legată de ceramică? A pornit această pasiune în copilărie sau ai descoperit-o ulterior?
Primul obiect din ceramică care m-a impresionat a fost o statuetă antropomorfă feminină făcută din lut pe care am văzut-o, copil fiind, la Muzeul de Istorie din Piatra Neamț, orașul meu natal.
Atunci am fost impresionată de forma simplă pe care am asemănat-o cu un fus și de faptul că un obiect atât de fragil a rezistat atât de mult timp. L-am considerat ca pe un mesaj venit de foarte departe și de foarte mult, dar care, prin formă și decorațiuni, era foarte actual. Statueta aparținea ceramicii de Cucuteni.
Nu pot spune că m-a interesat ceramica din copilărie, atunci eram atrasă mai mult de sport și citit, dar știu că aveam un ritual: în primele zile din vacanța de vară, sora mea mai mare lua inițiativa în a merge la biblioteca municipală de unde împrumutam tot felul de cărți, eu preferându-le pe cele dedicate craftului… apoi toată vara „meșteream” la tot felul de jucării, mărgele și alte mici obiecte pe care le făceam cu mare bucurie.
Ceramica însă, ca meșteșug, am descoperit-o mult mai târziu, începând ca o pasiune, dar având tot timpul în minte că, odată, voi trece de la hobby la profesie.
Care este povestea din spatele numelui Îngeri și Zmei?
Numele este inspirat din dragostea mea față de basm, o altă pasiune pe care mi-am cultivat-o din copilărie. Pentru mine basmele sunt ca niște șoapte spuse într-o limbă specială de către vocile celor care au fost tare aproape de cer, poate imediat după izgonirea din rai, când, așa cum se spune în basme, Dumnezeu încă umbla pe pământ însoțit fiind de Sf. Petru.
De mic copil aveam senzația că basmul pe care îl citeam avea o poveste pentru toată lumea și una ascunsă pentru cei care știau să citească printre rânduri.
Numele de Îngeri și Zmei cred că a fost adus la suprafață de noianul de basme pe care am început să le citesc de la 7 ani și să le tot recitesc chiar și la maturitate, căutând de fiecare dată să descifrez secretele lumii nevăzute.
Îngerii, în accepțiunea mea, nu sunt antagonici zmeilor, ambele entități însoțesc natura umană, unii fiind aproape de cer, ceilalți având picioarele bine înfipte în pământ.
De unde îți iei inspirația pentru formele și motivele pe care le folosești?
Obiectele făcute în atelier sunt în mare parte obiecte utilitare, iar pentru mine utilitarul trebuie să fie lipsit de orice element care nu are legătură cu funcțiunea. Formele sunt simple, inspirate de formele clasice ale vaselor utilitare. Elementul de noutate constă în reinterpretarea unor elemente, mai ales în ceea ce privește mânerele canilor pentru a adăuga pe lângă ergonomie și un caracter ludic.
Apoi îmi place să cuprind în obiectele create contraste de toate felurile: de culoare, de texturi, de gingășie alături de robustețe.
Motivele pe care le folosesc în decorarea obiectelor sunt de obicei stilizări ale motivelor vegetale sau reinterpretări ale motivelor populare românești și săsești.
Ce emoții sau stări vrei să transmiți prin fiecare obiect creat?
Cred că emoția este apanajul obiectelor de artă, eu sunt mai degrabă un meșteșugar și mă bucur când obiectele marca Îngeri și Zmei sunt apreciate pentru utilitatea lor alături de valoarea estetică.
Știu sigur, însă, ce nu vreau să aud în legătură cu obiectele mele… aprecierea „drăguț”. Acest apelativ superfluu eu îl iau ca pe ceva peiorativ și nu cred că ar trebui să fie asociat cu niciun obiect asupra căruia se zăbovește atât de mult până să ajungă la varianta finală.
De ce ai ales ceramica ca mediu de exprimare artistică?
Așa cum spuneam anterior, domeniul ceramicii este unul foarte vast și îți permite să te dezvolți atât pe orizontală cât și pe verticală, poți să rămâi fidel unei singure tehnici pe care să o rafinezi prin exercițiu și experiență, dar poți să abordezi mai multe tehnici care să îți permită să experimentezi mai mult.
În ambele cazuri, dacă căutările sunt consecvente, câștigă atât ceramistul prin experiențele acumulate, cât și consumatorul căruia i se oferă posibilitatea de a alege dintr-o varietate de oferte.
Ce ai descoperit despre tine de-a lungul acestui proces creativ?
Sunt zile când intru într-o rutină, atunci când știu bine ce am de făcut, nu fac nimic nou, totul este planificat și procesul în sine nu îmi mai oferă nicio surpriză. În acele zile fac totul în mod „automat” și sunt zilele obișnuite din atelier.
Se întâmplă, însă, ca în timpul acestor zile „obișnuite” să îmi „zumzăie” în plan secund tot felul de idei și atunci obișnuitul devine creuzetul ideilor pentru proiectele viitoare.
Acesta este lucrul pe care l-am observat la mine: nu mă plictisesc nici când totul este rutină și încă mă trezesc în fiecare dimineață cu bucuria începutului de drum.
Care este piesa ta preferată din tot ce ai creat până acum și de ce?
Piesa preferată: cana cu bumb – este o cană cu mâner sferic, foarte ergonomic și ludic în același timp. Este una dintre piesele mele recognoscibile și mă bucur că a prins la public.
Ne poți descrie, pe scurt, procesul creativ, de la idee până la produsul final?
Procesul în sine este destul de strict, sunt etape pe care nu le poți sări sau scurta, orice scurtătură va dăuna calității produsului final.
Eu pornesc de la praful de porțelan pe care îl transform în barbotină prin amestec cu apă.
Tehnica principală pe care o folosesc este turnarea în matrițe. Piesele scoase din matriță (sticlă) sunt lăsate la uscat între 3-5 zile, în funcție de temperatura din atelier și de umiditatea din atmosferă.
După uscare, obiectele sunt ajustate, sunt eliminate bavurile (urmele rezultate în timpul turnării) și, după un repaus scurt, sunt introduse în cuptor pentru prima ardere, numită arderea biscuit, program de ardere de 900°C. În urma acestei arderi rezultă obiectele biscuitate care sunt încă fragile, dar pot fi manipulate pentru a putea fi decorate.
După decorarea cu pigmenți, urmează etapa de glazurare, un proces care necesită îndemânare și atenție. Obiectele glazurate sunt arse a doua oară la temperaturi de 1250°C.
Tot procesul durează aproximativ 2 săptămâni.
Există o piesă la care te-ai întors de mai multe ori până să simți că este completă?
În general, îmi documentez foarte bine demersul înainte de a începe un proiect. În decursul fiecărui demers există, bineînțeles, etapa de probe, încercări, toate însă converg către obiectul care a fost gândit inițial.
Care au fost cele mai mari provocări pe care le-ai întâlnit în acest proiect?
Provocările cele mai mari, aproape insurmontabile, le-am avut în perioada de implementare a proiectului de realizare a clădirii atelierului. Acest aspect a vizat neseriozitatea primului constructor care a tergiversat foarte mult realizarea construcției.
Determinarea și eforturile susținute m-au ajutat să duc la bun sfârșit această etapă.
Care sunt artiștii, locurile sau cărțile care te influențează cel mai mult?
Stilul meu este un stil minimalist funcțional. În formarea acestui stil am fost influențată de principiile designului scandinav care pune accentul pe funcționalitate și folosește motive stilizate în decorarea obiectelor.
Unul dintre designerii preferați care a activat în mai multe domenii, printre care și cel al ceramicii, este Stig Lindberg. Un artist contemporan pe care îl urmăresc pe Instagram este Karim Rashid pentru modul neconvențional în care gândește obiectele de design.
Urmaresc de asemenea mulți artiști din Japonia și Coreea de Sud pentru tehnica impecabilă pe care o dețin în realizarea obiectelor din porțelan.
Natura, în general, mă inspiră, indiferent de locurile vizitate. Un loc special în inima mea îl ocupă Sotrile, locul unde se află atelierul. În afară de cărțile și materialele de specialitate care m-au ajutat să îmi formez o bază teoretică, consider că toate cărțile citite până acum, miile de imagini acumulate în procesul de documentare pentru diverse proiecte, muzica ascultată, discuțiile cu prietenii, toate și-au pus amprenta în procesul de creație și realizare a obiectelor care fac parte din portofoliul Îngeri și Zmei.
Două sunt cărțile la care revin obsesiv, la fel cum fac și cu unele basme dragi mie, și anume: „Orlando” de Virginia Woolf și „Ultima Licornă” de Peter Beagle, iar ultima carte citită care m-a impresionat este „Doamna și licornul” de Tracy Chevalier – o poveste emoționantă despre munca asiduă în realizarea celebrelor tapiserii care descriu cele 5 simțuri.
Ce sfaturi ai da unui tânăr artist care vrea să înceapă un proiect de ceramică?
Niciodată nu m-am considerat o persoană care să fie în măsură să dea sfaturi. Consider că fiecare demers este unul foarte personal și că nu există o rețetă de succes care poate fi aplicată indiferent de circumstanțe.
Pot doar să spun că pe lângă experiențele și background-ul fiecăruia, munca asiduă și perseverența sunt esențiale pentru reușită.
Ai un ritual creativ pe care îl urmezi înainte de a începe să lucrezi?
Nu pot spune că am ritualuri… obişnuiesc să îmi beau cafeaua de dimineaţă (indoor în anotimpurile reci) şi, în acelaşi timp, să îmi fac programul zilnic, iar în timpul anotimpurilor calde obişnuiesc să fac în fiecare dimineaţă „un tur” în grădină şi livadă pentru a saluta plantele, insectele şi păsările pe care le întâlnesc în plimbarea mea.
Cum reacţionează oamenii la creaţiile tale? Ai o poveste memorabilă legată de feedback-ul unui client?
În interacţiunea directă cu publicul care apreciază obiectele lucrătorilor din industriile creative am avut parte, în general, de feedback-uri pozitive. Mă bucură acest lucru pentru că aceste inputuri nu fac decât să-mi confirme, o dată în plus, că intenţiile mele în acest demers au fost înţelese şi că pot să contribui şi eu cu mica mea măsură la îmbunătăţirea calităţii vieţii celor care apreciază obiectele cu valoare funcţională şi estetică.
Am multe poveşti născute din interacţiunea cu clienţii, dar una mi-a rămas la suflet. Este vorba despre insistenţa cu care un băiat de aproximativ 9 ani şi-a convins tatăl reticent să îi cumpere o farfurie şi o linguriţă.
M-a impresionat cum şi-a ales farfuria şi a combinat-o perfect cu linguriţa şi cum şi-a creat pledoaria pentru a-şi câştiga sprijinul din partea tatălui, acesta din urmă fiind până la final impresionat de descrierea procesului de realizare a obiectelor cumpărate.
Ce ai frumos astăzi?
Ultimul obiect creat în atelier este farfuria numită „Discul zburător”. Este o farfurie care îmbină două tehnici: tehnica de turnare în matriţă cu tehnica Narikomi, iar rezultatul final este o farfurie cu marginea rotunjită care poate fi folosită atât ca obiect utilitar, cât şi decorativ.
Fotografii: Irina Amza
