Între 1–5 octombrie, Romanian Jewelry Week revine cu a șasea ediție și aduce la București peste 270 de designeri din 40 de țări. Biblioteca Națională devine epicentrul festivalului, alături de muzee, galerii și spații independente unde publicul va descoperi expoziții, târguri, conferințe și workshop-uri dedicate bijuteriei de autor.
Ediția din acest an reunește expoziții colective de prestigiu internațional – de la SCHMUCKmuenchen, reper global al bijuteriei contemporane la The International Jewellery Competition – evenimentul central al Legnica Jewellery Festival SILVER, organizat încă din 1979 de Galeria de Artă din Legnica.
În program se regăsesc și inițiative emergente precum Slovenian Jewelry Week sau proiecte colective inovatoare: AdOC, Global Creative Graduate Show, Plus One Collective, Assamblage Contemporary School, Institute Jeanne Toussaint – Belgium, Precious Collective, The Sense of Beauty Gallery și Unnecessary Jewelry.
Invitatul special al acestei ediții este Sławomir Fijałkowski – designer, curator și profesor polonez, cu peste trei decenii de experiență între arta bijuteriei, design și industrie.
Juriul ROJW 6.0
Juriul oficial al Romanian Jewelry Week 2025 este format din:
- David Sandu – Curator și Fondator Romanian Jewelry Week
- Bryna Pomp – Director si Curator MAD About Jewelry, Museum of Arts and Design, New York
- Andrea Eisenschink – Exhibition Manager Handwerk & Design, Munich, Germania, alături de Claudia Lassner – Designer, Curator, și Co-Organizator SCHMUCKmünchen
- Irina Probst – Exhibition Manager Inhorghenta Munich, Germania
- Justyna Teodorczyk – Director The Gallery of Art in Legnica, Polonia
- Byron Vafeiadis – Curator of Education and Collections – Ilias Lalaounis Jewelry Museum, Athens
- Charon Kransen – Fondator Charon Kransen Arts, New York, USA
- Magdalena Vélez Salinas – Președinte și Co-Fondator AdOC și organizator al Exhibition Contemporary Goldsmithing in Madrid, Spania
Intrarea este liberă în primele trei zile, iar pe 4–5 octombrie biletele sunt disponibile pe iabilet.ro.
…
10 designeri de bijuterie contemporană prezenți la ROJW răspund celor 4 întrebări Curatorialist care le dezvăluie povestea din spatele creațiilor lor
…
#1.Alice Popescu
Curatorialist: Dacă o colecția a ta ar fi o poveste de iubire, cum ar începe?
Ar începe cu o șoaptă duioasă, purtată de un vânt ușor. Colecția mea se insipiră din forme organice și am încercat prin aceste obiecte să capturez un moment de natura în mișcare, acel moment în care natura te invita să dansezi cu ea. Creațiile mele vor să trasforme delicatețea și energia fluida ale acesteia în arta de purtat. Iar mișcarea ia naștere cu un suflu ușor de vânt.
Curatorialist: Ce îți aduce bucurie cel mai mult în procesul de creatie?
Fiecare bijuterie a mea prinde viață printr-un proces natural și spontan, dintr-o necesitate lăuntrică de expresie creativă. Totul poate fi sursă de inspirație. Poate să fie o frunză sau petalele unei flori care unduiesc în bătaia vântului, un văl care se ridică, picătura de rouă, o aripă în zbor, jocul de umbre și lumini. Emoțiile lăuntrice sunt surse di inspirație. În tot ceea ce mă înconjoară și ce vibrează în sufletul meu, găsesc poezia pentru a crea o bijuterie. Și tocmai pentru că pleacă din pornire lăuntrică, nu-mi este ușor să descriu procesul creativ.
Realizarea unei bijuterii unicat înseamnă multe ore petrecute în atelier, la bancul de lucru, plecând de la ideea inițială care m-a inspirat, prin găsirea unor soluții tehnice și proporții armonioase, pentru a o transpune în obiectul în sine prin prelucrarea metalului. Pot spune că tehnicile pe care le folosesc mă ajută foarte mult, pentru că sunt plastice, reușesc cu ajutorul lor să modelez metalul, să-i dau formă, mișcare, vibrație. Și iată momentul cel mai emoționant din procesul creativ: când foaia de metal prinde formă, când părțile sunt asamblate ca să formeze un întreg și văd eu însămi rezultatul, care are de fiecare dată ceva miraculos, ce îmi umple sufletul.
Curatorialist: Care este bijuteria ta „talisman” și ce putere are?
Aș spune, fară să mă gândesc prea mult, brățara Memoria – o brățară rigidă di argint realizată acum mulți ani la cursul de chasing&repoussé pe care l-am urmat la Milano, la Scuola Orafa Ambrosiana. Este prima bijuterie pe care am creat-o cu această tehnică și încă îmi aduc aminte că nu mi-a fost ușor să găsesc insipiratia; dar soluția acelei brățări, o formă de design curat ce susține un basorelief delicat de frunze stilizate suprapuse, a fost punctul de plecare pentru crearea unui stil al meu personal, care și azi mă definește. Memoria are un înțeles dublu. Se referă la mișcarea ușoară a frunzelor care se aseaza pe pământ, se suprapun și în timp alcătuiesc o stratificare, precum experiențele și amintirile noastre. Și, în același timp, înseamnă pentru mine memoria parcursului meu creativ și de pregătire tehnică – primul obiect pe care îl simt ca propria creație și reprezentativ al stilului mei. Un talisman.
Curatorialist: Dacă ai putea ascunde o dorință într-o bijuterie, care ar fi aceea?
Dorința de a dăinui. Bijuteria, prin prețiozitatea materialelor din care e alcătuită, atât cât și prin mesajul pe care îl poartă, transmite o trăire intimă a celui care o creează către cel sau cea care o va purta. Obiectul artistic – în acest caz mica sculptură purtabilă – rămâne în timp, poate fi admirat, purtat, iubit, moștenit. Îmi doresc ca creațiile mele, obiecte ușoare di metal prețios în mișcare, să transmită propriile mele emoții celor ce le vor purta și moșteni, și ca emoțiile și mesajul să dăinuiască în timp.
#2. Alice Protopopescu-Monnui
Curatorialist: Dacă o colecția a ta ar fi o poveste de iubire, cum ar începe?
Ar începe cu o întâlnire neașteptată, o compatibilitate atipică și totuși perfectă, care te face să simți că era menit să se întâmple.
Curatorialist: Ce îți aduce bucurie cel mai mult în procesul de creatie?
Cel mai mult mă bucură momentele în care materialul prinde viață într-un mod neașteptat, când îmi scapă de sub control și mă obligă să răspund cu intuiție și curiozitate.
Curatorialist: Care este bijuteria ta „talisman” și ce putere are?
O brățară din sticlă, aparent fragilă dar surprinzător de rezistentă, care îmi amintește că fragilitatea are propria ei forță. Este și simbolul legăturii mele cu o persoană foarte dragă.
Curatorialist: Dacă ai putea ascunde o dorință într-o bijuterie, care ar fi aceea?
Aș ascunde dorința de a putea continua să creez chiar și atunci când corpul meu va deveni mai fragil, să îmi păstrez mereu curiozitatea și forța de a rămâne în dialog cu materialele.
#3. Alina Constantinescu
Curatorialist: Dacă o colecția a ta ar fi o poveste de iubire, cum ar începe?
Povestea mea de iubire ar începe cu pasiune! În timp, s-ar transforma într-o dragoste trainică, plină de încredere și înțelegere. Fiecare om trăiește iubirea altfel, de aceea, pentru colecția mea aș alege un simbol universal: inima. O inimă redată în forme, dimensiuni și materiale diferite, pentru a surprinde felul unic în care fiecare dintre noi simte. Cred ca tocmai mi-a venit ideea pentru viitoarea mea colecție.
Curatorialist: Ce îți aduce bucurie cel mai mult în procesul de creatie?
Simt fluturi în stomac de fiecare dată când piesa mea trece de la o etapă la alta. Se transformă precum o omidă care devine cocon, apoi fluture. Chiar dacă știu de unde pleacă și unde vreau să ajung, transformarea mă ia mereu prin surprindere. Mă bucur să văd cum o simplă bucată de ceară – sau chiar de plastic – prinde viață și devine bijuterie.
Curatorialist: Care este bijuteria ta „talisman” și ce putere are?
O bijuterie care înseamnă foarte mult pentru mine este primul meu inel sculptat în ceară și turnat în argint. A fost un proces lung, era prima dată când încercam tehnica asta și am făcut totul din instinct. La final, când mi-am văzut piesa turnată și finisată, mi-am dat seama că procesul de realizare a fost terapeutic pentru mine: am învățat că e ok să faci greșeli atunci când înveți ceva nou și mi-a dat încredere în forțele proprii. Asta se întâmpla acum 10 ani, dar de fiecare dată când mă uit la acest inel îmi dă aceeași putere: încredere în mine!
Curatorialist: Dacă ai putea ascunde o dorință într-o bijuterie, care ar fi aceea?
„Dorința mea din fiecare bijuterie pe care o creez este să fie atât de iubită de persoana care o poartă, încât să fie dăruită mai departe, nu doar ca o moștenire de familie, ci ca o amintire a unei emoții, a unui gând.”
#4. Andreea Cucu
Curatorialist: Dacă o colecția a ta ar fi o poveste de iubire, cum ar începe?
Având în vedere că în această colecție mi-am propus să readuc în contemporaneitate mileul, adesea catalogat în estetica urâtului și a kitsch-ului, povestea de iubire ar începe, fără îndoială, cu o prăjitură la Casa Capșa.
Curatorialist: Ce îți aduce bucurie cel mai mult în procesul de creatie?
Pentru mine, bucuria se află în fiecare etapă: în libertatea schiței, în descoperirile din timpul lucrului și în clipa în care obiectul final prinde viață.
Curatorialist: Care este bijuteria ta „talisman” și ce putere are?
Verigheta, inelul de logodnă sau metania împletită. Puterea lor stă în emoțiile pe care le poartă. Sunt martori ale legăturilor profunde, ale credinței și iubirii.
Curatorialist: Dacă ai putea ascunde o dorință într-o bijuterie, care ar fi aceea?
Dorința ca fiecare dintre noi să aibă curajul de a-și exprima emoțiile și trăirile cu autenticitate și bucurie.
#5. Diana Pantea
Curatorialist: Dacă o colecția a ta ar fi o poveste de iubire, cum ar începe?
Colecțiile mele sunt o poveste de iubire, doar ca este despre natură. Iar ultima colecție se desfășoară în sincron cu creația, existența și dispariția elementelor naturale, dar fiecare lasă ceva în urmă. Uneori poate fi doar locul rămas liber după ce materialele degradabile pe care le folosesc încep să dispară. Sau perlele care le țin la un loc într-un echilibru precar. Această poveste a mea de iubire începe prin acceptarea efemerității.
Curatorialist: Ce îți aduce bucurie cel mai mult în procesul de creatie?
Cel mai mult mă bucură documentarea, găsirea materialelor, a formelor și a texturilor. Finalizarea pieselor poate sau nu să se întâmple. Nu am nici o certitudine ca ideile se vor materializa.
Curatorialist: Care este bijuteria ta „talisman” și ce putere are?
Fiecare colecție are măcar o bijuterie talisman si ea decide ce puteri are. Eu o ajut doar să existe.
Eu nu am o bijuterie a mea, implicit nu am o bijuterie talisman, doar ajut la crearea lor.
Curatorialist: Dacă ai putea ascunde o dorință într-o bijuterie, care ar fi aceea?
Aș vrea ca acea bijuterie să călătorească în viitor și să îmi transmită ca va fi liniște într-un final.
#6. Marie Jianu
Curatorialist: Dacă o colecția a ta ar fi o poveste de iubire, cum ar începe?
Ar începe cu o întâlnire neașteptată. Două ființe care își surprind privirile și, pentru o clipă, se cufundă în misterul tainic al universului celuilalt. Acea privire devine poartă către o lume necunoscută, unde neliniștea se amestecă cu entuziasmul descoperirii. Este începutul unei cunoașteri fragile și totodată puternice, o legătură care promite transformare. În acea clipă suspendată, totul devine posibil, pasiunea, grația, dorința și jertfa se pregătesc să se împletească într-o poveste de iubire. Dacă aș transpune această poveste într-o colecție aș folosi aurul, ca material de sculptură, și rubinul, piatră dură ce poartă în ea jertfa și pasiunea.
Curatorialist: Ce îți aduce bucurie cel mai mult în procesul de creatie?
Mă bucură momentul în care materialul începe să răspundă, să se lase modelat si să capete volum și textură, să capete formă. Argintul sau aurul, reci și rigide la început, devin treptat vii sub foc, sub daltă, sub atingerea mea. Este un dialog continuu între mâinile mele și metal, între voința mea și rezistența lui. Bucuria nu vine doar din rezultat, ci din acest drum în care descopăr mereu ceva nou, despre material, dar și despre mine.
Curatorialist: Care este bijuteria ta „talisman” și ce putere are?
Îmi place foarte mult o broșă din colecția Pneuma, creată prin tehnica cizelurii, unde volumele metalului se deschid către lumini și umbre, schimbându-se odată cu unghiul privirii. “Puterea” ei stă în felul în care mă face să văd mereu altceva, o reflecție nouă, o perspectivă neașteptată, o vibrație diferită, dar mai ales, îmi amintește de gândul, că un înger este mereu lângă mine.
Curatorialist: Dacă ai putea ascunde o dorință într-o bijuterie, care ar fi aceea?
Aş ascunde speranța de a nu pierde niciodată curajul de a descoperi si de a privi dincolo de aparențe. Aș ascunde dorința de a lăsa în bijuterii o parte din sufletul meu, dar și un ecou din cel al celui care le poartă.
#7. Mihaela Grama
Curatorialist: Dacă o colecția a ta ar fi o poveste de iubire, cum ar începe?
Îmi doresc să cred că orice relație adevărată dintre doi oameni e o poveste în care există iubire, indiferent că vorbim despre copii, bătrânei, vecini, membri ai aceleiași familii, colegi, îndrăgostiți, etc. Colecția Mirroring vorbește despre toate poveștile de iubire pe care le trăiesc, conexiunea puternică pe care o simt cu unii oameni, și sentimentul puternic că ne atingem unii pe ceilalți deși poate ne-am întâlnit doar o dată, și poate am povestit doar câteva minute.
Unele “povești de iubire” sunt scurte, încep cu o privire, cu un zâmbet, și doi oameni deschiși, spontani, autentici, vulnerabili, care simt că se văd unul în celălalt. Doi oameni care iau și dau în același timp și se hrănesc și se transformă reciproc, doi oameni care se luminează atunci când gândurile li se ating. Alte povești țin o viață, și cresc încolăcite, așa încât de la un moment dat nu mai știi care parte din tine aparține celuilalt și care parte din celălalt e într-un fel a ta.
Curatorialist: Ce îți aduce bucurie cel mai mult în procesul de creatie?
Mi-am făcut obiceiul să creez o colecție în fiecare an, și să trec în fiecare an prin tot travaliul de a mă uita în mine și a meșteri ce văd acolo. Prima parte a procesului e apăsătoare, încâlcită și foarte confuză. Bucuria apare atunci când simt că am adus o piesă până în punctul în care seamănă cu mine, cu varianta mea de “acum”. Mi se pare aproape magic cum reușesc mâinile și ochii să prelucreze un material până în stadiul în care mă pot vedea și recunoaște în el.
Piesele, odată crescute mari, își au felul lor de a comunica și de a își transmite mesajul.Mă surprinde cum reușesc apoi aceste piese pe care le expun, să atragă oameni care trăiesc lucruri asemănătoare cu ale mele. Și așa … începe câte o “poveste de iubire”, un schimb de povești și o conexiune puternică, indiferent că e scurtă de câteva minute, sau mai mult.
Curatorialist: Care este bijuteria ta „talisman” și ce putere are?
În fiecare an, țin aproape câte una dintre piesele care am senzația că știe despre mine mai mult decât mine. Simt nevoia să o port și să procesez emoțional și rațional ce am reușit să transmit inconștient în ea. Am sentimentul că îmi explică ceva ce încă eu nu am înțeles.
Dacă e să aleg o piesă dintre toate pe care le-am lucrat vreodată, există o piesă din prima colecție, anul 2020, care poate prinde și purta în ea bucăți din lumea exterioară. Încă o port culegând de pe marginea drumului sau din curte câte ceva: flori, frunze, crengi. Puterea ei e că îmi dă libertatea, de fiecare dată când o duc cu mine, să exprim ce sunt și ce simt în acel moment.
Curatorialist: Dacă ai putea ascunde o dorință într-o bijuterie, care ar fi aceea?
Îmi doresc să se întâlnească bijuteria mea cu ochii potriviți, cei care au nevoie să o vadă, iar acești ochi, atunci când privesc, să simtă că se regăsesc în ea, că piesa îi înțelege, și că ea e o reflexie a persoanei lor. Să existe comunicare profundă și o mică poveste de iubire chiar acolo, între ochii care privesc și piesa care e privită.
#8. Romana Mateiaș
Curatorialist: Dacă o colecția a ta ar fi o poveste de iubire, cum ar începe?
O colecție care deschide o poveste de iubire ar începe cu un personaj spectaculos, forme în culori vibrante reunite de eleganța elementelor de argint. Colecția ar surprinde acea emoție specială care apare între două personaje cand se îndrăgostesc, emoție ce pare că îi transformă și le dă puteri extraordinare.
Curatorialist: Ce îți aduce bucurie cel mai mult în procesul de creatie?
Prima etapă în procesul de creație al bijuteriilori care mie imi aduce o mare bucurie este să îmi pregătesc creioanele colorate și să desenez. În această etapă, pe hârtie, totul este posibil și ideile așternute capătă alte forme, alte culori, generând diverse variante ale proiectului la care lucrez.
Curatorialist: Care este bijuteria ta “talisman”și ce putere are?
Broșele sunt bijuteriile mele preferate. Când port o broșă capăt un sentiment de eleganță și exuberanță care îmi schimbă energia. Cred că avem această putere cameleonică de a ne regenera prin culorile și ornamentele pe care le purtăm preluând energia transmisă de acestea.
Curatorialist: Dacă ai putea ascunde o dorință într-o bijuterie, care ar fi aceea?
Mi-ai dat o idee grozavă sa imi fac o bijuterie “talisman” în care aș pune o dorință cu totul și cu totul specială a copiilor mei – “Mai mult timp cu mami! Mai mult timp de joacă și povești cu mami!”
#9. Valentina Csiko
Curatorialist: Dacă o colecția a ta ar fi o poveste de iubire, cum ar începe?
Regăsesc aceast sentiment potrivit pentru prima mea colecție pe care am intitulat-o Măști. Procesul creației era ca o atracție subtilă, dar inevitabilă, un fel de magnetism tăcut între formele și culorile pe care le-am ales. Am simțit că fiecare piesă are un început nesigur, poate chiar neînțeles de mine precum vremurile pe care-a le-am trăit (Pandemia) ca o relație care pornește cu îndoieli, dar care se dezvoltă cu fiecare detaliu.
Povestea a început cu un moment de inspirație – un clopoțel sonor, ( obligativitatea purtării măștilor)imagine neașteptată, o adiere de vânt care îmi aduce aminte de trecut. Prima bijuterie era ca o declarație timidă de iubire, cu o formă simplă, dar elegantă, ca o promisiune de început, fragilă și delicată, ca o iubire la început de drum, în care totul pare posibil, dar nimic nu este încă sigur.
Pe măsură ce colecția se dezvoltă, fiecare piesă adauga o nouă nuanță relației – de la momentele de incertitudine și nesiguranță, până la acele momente de îndrăgostire profundă, când simți că totul se aliniază și nimic nu mai poate să te oprească. Am adăugat mai multă complexitate, poate pietre prețioase sau detalii fine, care să simbolizeze etapele relației, de la momente de liniște și înțelegere, până la pasiunile care sunt greu de exprimat în cuvinte. Și, în final, colecția a culminat cu un moment de maturitate, o bijuterie finală care să fie simbolul unei iubiri care a rezistat tuturor provocărilor. Poate este colecția care nu este doar frumoasă, ci și plină de semnificație, un simbol al unui legături care a crescut și s-a transformat într-o formă de artă desăvârșită.
Curatorialist: Ce îți aduce bucurie cel mai mult în procesul de creatie?
Bucuria în procesul creării unei bijuterii contemporane vine din mai multe locuri. Este vorba despre acea alchimie între gândirea conceptuală și realizarea practică, între visul estetic și materializarea lui tangibilă. Ai cumva senzația că transformi un moment efemer sau o idee abstractă într-o formă de artă care poate să dăinuie?
Poate că un prim moment de bucurie este atunci când începi să simți cum ideile tale se leagă într-un concept clar. Crearea unei bijuterii nu este doar despre forme sau materiale, ci despre povestea pe care o spui prin acele elemente. De fiecare dată când alegi o piatră, un metal sau o textură, te simți ca un narator care își alege cuvintele. Fiecare detaliu are semnificație și poate transmite o emoție sau o stare.
Apoi, există acel moment de uimire în care ți se revelează cum ideea ta prinde viață. Poate fi bucuria detaliilor fine – un colț ascuțit, un contrast între texturi, o legătură neașteptată între materiale. În acele momente, simți că ai ajuns la o formă perfectă care te reprezintă și care va vorbi altora.
Și nu în ultimul rând, poate că e vorba și de sentimentul de împlinire când știi că ceea ce ai creat este unic, că nu există altceva ca acel obiect. Bijuteria ta devine un simbol, un fragment dintr-o poveste doar al tău, pe care o dăruiești lumii.
Curatorialist: Care este bijuteria ta „talisman” și ce putere are?
La nivel energetic, talismanul este ca o fereastră către propria noastră intenție. Poate că, în spatele metalului și pietrelor, există dorința de a aduce mai multă pace, mai multă iubire sau mai multă protecție. E ca un mesaj subtil pe care îl transmitem Universului și care ne ajută să rămânem ancorați în ceea ce avem de făcut sau în ceea ce ne dorim să devenim.
Pentru mine, talismanul este și o fereastră către o parte mai profundă a creației. În fiecare detaliu al bijuteriei, îmi pun o fărâmă de energie, o intenție, și cred că aceasta se transmite mai departe celui care o va purta.
Curatorialist: Dacă ai putea ascunde o dorință într-o bijuterie, care ar fi aceea?
Poate că dorința mea ar fi legată de echilibrul interior sau de descoperirea unui loc de liniște și pace. Aș ascunde-o într-o bijuterie care să aibă o formă fluidă, continuă, poate o spirală sau un cerc, simbolizând că dorința este un proces continuu, fără început sau sfârșit. Piatra aleasă ar fi una care captează lumina și o reflectă în culori subtile, aproape ireale – poate un citrin sau piatră lunii care pare să schimbe culoarea în funcție de unghiul din care o privești, ca dorințele care sunt în continuă schimbare și care se transformă pe măsură ce crestem.
Aș vrea ca bijuteria să aibă și o textură delicată, dar fermă, ca o amintire de puterea care poate veni din interior chiar și atunci când dorința nu este exprimată deschis. Poate că ar fi o piesă care se poartă aproape de inimă, un simbol al dorințelor tăcute care există în fiecare dintre noi, dar care sunt, în același timp, protejate și prețuite.
Și, poate, pentru ca dorința să rămână un mister, aș adăuga un detaliu ascuns – poate un mic simbol gravat pe reversul bijuteriei, ceva doar de tine știut, care îți amintește în momentele de liniște sau de căutare că acea dorință este acolo, întotdeauna aproape, chiar dacă nu este vizibilă pentru toți.
#10. Veronica Tărcatu
Curatorialist: Dacă o colecția a ta ar fi o poveste de iubire, cum ar începe?
Totul ar începe printr-o primă privire plina de curiozitate și atracție. Acestea s-ar transforma foarte repede în pasiune și emoție.
Curatorialist: Ce îți aduce bucurie cel mai mult în procesul de creatie?
Începuturile au cea mai frumoasă energie. Au naivitatea copilului care se joacă, speranța adultului care își caută salvarea, curajul și energia unui nou început.
Curatorialist: Care este bijuteria ta „talisman” și ce putere are?
Am un colier cu piatra lunii care simt că îmi amplifică intuiția.
Curatorialist: Dacă ai putea ascunde o dorință într-o bijuterie, care ar fi aceea?
Aș ascunde dorința perpetuă de echilibru interior într-o pereche de cercei.
Fotografii: ROJW
