A face cu mâinile ceva palpabil îmi dă o liniște sufletească și o împlinire pe care o muncă de birou nu mi-o poate oferi. Poate de aceea iubesc atât de mult să fac gătesc, să fac deserturi, să coc pâine. Să simt că puterea este acolo, în mâinile care creează și aduc pe masă ceva ce aduce bucurie celorlalți.
La fel cred că este și să lucrezi cu lutul. Să faci dintr-un material, aparent amorf, obiecte care vor însoți oamenii pentru a le bucura privirea sau a le însoți ritualurile – masă, pauza de cafea sau ceaiul cu prietenii. Cu siguranță aduce o mulțumire sufletească aparte.
Studio Mud este un atelier de obiecte din porțelan inițiat de Roxana Bâra și Andrei Tache, plecând de la un crez altruist „Everyone deserves nice porcelain„. Le-am descoperit creațiile de curând și, cum sunt o mare iubitoare de obiecte de ceramică, mi-am dorit să știu mai multe despre povestea lor.
Roxana și Andrei sunt amândoi arhitecți, s-au cunoscut în cadrul Universității de Arhitectură Ion Mincu din București și, începând din anul 4, au fost implicați împreună în mai multe proiecte și concursuri.
Roxana a lucrat într-un birou de arhitectură, dar a căutat permanent căi alternative de exprimare, cum ar fi dansul contemporan și fotografia pe film, pentru a-și găsi „locul”. În acest moment lucrează pentru a-și definitiva teza de doctorat, pe tema expresivității arhitecturii prin ceramică.
Andrei este un visător pragmatic și un pasionat de materie, de forme și de spațiu. Profesează ca arhitect, dar este și un bun grafician. Dornic să își împărtășească din cunoștințe și experiențe studenților din domeniul arhitecturii, Andrei este și unul din membru fondator al asociației Designers, Thinkers, Makers dedicată în acest scop.
Citește interviul cu Roxana Bâra și descoperă din lumea nevăzută a obiectelor frumoase din porțelan
…
Curatorialist: Când ai atins prima oară lutul și ți-ai spus că vrei să faci obiecte din porțelan?
Roxana: În anul 2015. Andrei făcuse un curs de ceramică, iar eu, obosită de tot felul de căutări profesionale/artistice, mi-am dorit să mă joc cu materialul pe care îl avea pe acasă, fără niciun fel de presiune sau intenție de a face ceva serios. Și mi-a plăcut foarte mult, m-a liniștit și așa am prins încredere că poate să fie pentru mine.
Cum ai învățat să lucrezi obiecte din porțelan? Ai fost stilul autodidact sau ai căutat îndrumarea cuiva?
Am fost autodidact. Asta mi-am dorit. Eram consumată de școala de arhitectură, de lucrul la birou și de toate cursurile pe care le făcusem. Voiam să merg în ritmul meu, așa că am început singură, cu câteva informații de bază pe care le-am aflat de la Andrei.
Apoi am mai cunoscut alți ceramiști, am mai intrebat, dar cel mai mult am experimentat singură. La un moment dat, pentru a mă convinge că sunt pe drumul cel bun, am făcut și un curs de bijuterie din porțelan în Torino, care m-a făcut să îmi placă și mai mult lucrul cu porțelanul.
Ai vreo poveste inedită/amuzantă/nostalgică legată de un obiect ceramic/de porțelan?
În familie, cultura obiectelor era aproape inexistentă, nu am avut vreo experiență acasă legată de vreun obiect. Iar când am ajuns la facultate am descoperit cât de mult îmi place tot universul material cu tehnicile de lucru de toate felurile. Și, cumva, toată pasiunea aceasta s-a acumulat, iar în momentul în care am început lucrul cu ceramica totul a fost foarte intens. Primii doi am fost total absorbită, iar fiecare experiment, fiecare obiect era foarte prețios.
Cel mai tare m-a captivat și fascinat procesul de turnare a unui mix de porțelan colorat în masă prin care obțineam un efect marmorat. Au fost serii întregi de pahare marmorate în care se oglindea atât imaginația mea, cât și a oamenilor care le cumpărau – care vedeau în mixul acela fluid tot felul de forme, iar culorile transmiteau fie o stare tonică sau liniștită.
Ceramică – porțelan, care este diferența, ne poți povesti mai multe despre ce le deosebește pe cele două?
Ceramica este termenul acoperitor pentru tot ce înseamnă pământ ars. Termenul de ceramică este derivat din grecescul keramos care desemna în greaca veche pământul și oalele olarului. Între timp, noțiunea și-a lărgit semnificația, cuprinzând toate obiectele obținute prin arderea maselor ceramice. Deci și porțelanul este tot o masă ceramică.
Diferența între tipurile de mase ceramice o reprezintă “rețeta” amestecului de compuși minerali și organici care este specifică pentru fiecare categorie mare de mase ceramice: lut, gresie, porțelan.
Porțelanul este cel mai fin, mai nobil dintre masele ceramice, având în compoziția lui un tip special de pământ, caolinul.
Acesta, prin structura foarte fină a particulelor minerale, permite ca din porțelan să fie realizate obiecte cu pereți foarte subțiri, dar foarte rezistenți. O altă caracterstică unică a porțelanului este transluciditatea. Împreună aceste două calități oferă o prețiozitate aparte obiectelor din porțelan.
Când ați demarat Sudio Mud și cum au fost începuturile? Cum a evoluat proiectul?
Studio Mud a început rapid. După ce am descoperit cât de mult îmi place să lucrez cu ceramica, foarte curând a apărut oportunitatea de a avea un mic atelier la Nod Makerspace. Andrei a avut curajul de a mă susține și a cumpărat și un cuptor ceramic. Și așa, în câteva luni de la prima întâlnire cu porțelanul, aveam puse bazele sănătoase ale unui drum care nu știam încotro merge.
Proiectul a evoluat organic, în ritmul nostru, al creșterii noastre personale. Am avut și colaborări tare frumoase cu oameni care ulterior ne-au devenit prieteni, toate aceste experiențe contribuind la construcția drumului care a fost de la început gândit și dorit a fi un teren de joacă seriosă.
De ce ați ales cuvântul „mud” pentru numele proiectului? Care este semnificația pe care ați gândit-o?
Nu prea știu exact ?. Atunci când căutam un nume pentru brand am explorat mai multe variante, iar căutarea s-a oprit când am simțit că am ajuns cumva la rădăcină.
Este odihnitor să te gândești că până la urmă toate obiectele minunate din jur sunt la bază un pământ, un noroi.
Gândul acesta pentru mine aduce o simplitate și o bucurie, o libertate, un firesc, un loc de unde se poate crește natural.
Cum se face o farfurie din porțelan? Ne introduci puțin în lumea nevăzută a obiectelor frumoase din porțelan?
Majoritatea obiectelor din porțelan pe care le fac sunt turnate în matrițe de ipsos. De aici, de la realizarea matriței, pornește obiectul. Ea este construită cu 20-30% mai mare decât obiectul final deoarece în timpul proceselor de uscare și ardere are loc o micșorare a obiectului. Acest coeficient de contragere este specificat de către producătorul de porțelan.
Un alt aspect important este faptul că trebuie să fie din ipsos, pentru a absorbi apa din porțelan- nu se poate face din alt material. După ce matrița se usucă – aproximativ 14 zile în funcție de dimensiune, temperatura ambientului, umiditate etc.- are loc procesul de turnare.
Porțelanul pentru turnat are denumirea de barbotină. După ce se toarnă barbotina și se ține în matriță aprox 10 minute pentru formarea peretelui, se varsă excesul și în interior rămâne obiectul. Începe procesul de uscare – prima dată în matriță, după care obiectul este scos și lăsat pe o suprafață poroasă pentru a permite evaporarea apei.
Următorul pas este arderea de biscuitare la o temperatură între 800-1000° C. Acum are loc pierderea compușilor organici, pământul făcând primul pas către a deveni ceramică. Urmează glazurarea și apoi arderea finală, de vitrifiere, în urma căreia procesul de transformare este închis.
Ce sentimente/gânduri te stăpânesc atunci când creezi cu mâinile tale obiecte din porțelan?
De obicei se lasă un fel de liniște, iar gândurile dispar. Conexiunea directă a mâinilor cu materialul preia toată atenția, iar concentrarea la pașii ce trebuie urmați este singurul proces mental.
Altfel nu prea funcționează, dacă mintea pleacă în altă parte apar greșeli, erori, materia nu iartă ?. Exact acest fapt îmi este de mare folos și îmi aduce mulțumire: concretețea acțiunilor, faptul că faci ceva cu mâinile tale.
Ce te inspiră atunci când ai în față un nou proiect? Ce resorturi creative se pun în mișcare, ce te ajută să vii cu cea mai bună viziune?
Rezolvarea tehnică și împlinirea nevoilor proiectului sunt primele două preocupări – aici cred că formarea de arhitect își spune cuvântul. Apoi urmează preocuparea pentru partea plastică a proiectului, zonă în care sensibilitatea, intuiția sunt instrumente importante pentru a aduce proiectului un suflu personal, autentic, adecvat lui.
Porțelanurile Studio Mud au ajuns la un restaurant din Paris. Altele – la Papila. Ne poți povesti mai multe despre aceste colaborări?
Colaborările au fost mereu cele care au ajutat Studio mud să crească. Cadrul pe care îl oferă un astfel de proiect este foarte important și el este cel care ghidează rezultatul final. Pentru Papila am realizat întreaga veselă pe care au folosit-o ceva timp, iar pentru Ibrik Paris, farfuriile pentru desert. În ambele colaborări am primit mână liberă și totală încredere, ceea ce este tare frumos și rar.
Am văzut că ții workshop-uri – ce îți place cel mai mult din această interacțiune directă cu oamenii? Câți cursanți au trecut prin inițierea Studio Mud?
Workshopurile sunt o altă parte dragă mie a lucrului la atelier. Este și greu, dar și mulțumiea este mare. Fiecare interacțiune nouă pe care o descopăr prin experiența participanților este cea care mă ține mereu curioasă și deschisă.
Entuziasmul, tipul de abordare personală, emoțiile, bucuria de a realiza o familie de obiecte și de a le lua acasă și folosi- toate acestea mă ajută să văd cu alți ochi ceramica și lucrul, este o formă de vitalitate la care am acces prin intermediul experienței participanților.
Nu prea știu să spun câți participanți… au fost și studenți și oameni care au venit la atelier de-a lungul timpului, ateliere de ceramică pe nevăzute cu asociația AMAIS timp de 5 ani…
Se adună, dar nu cred că este așa important numărul cât faptul că sunt mereu deschisă către tipul acesta de interacțiune cu oamenii.
Prin ce crezi că se caracterizează porțelanurile tale? Care sunt elementele sau caracteristicile care definesc lumea Studio Mud?
Cred că bucuria cu care le fac și cu care explorez diverse tehnici și combinații de materiale, glazuri. E ceva jucăuș și nestatornic acolo, dar liniștit și vesel.
Ce urmează pentru Studio Mud? Ce planuri ai?
Nu știu, nu prea am știut niciodată, nu am avut un plan, asta cred că a fost și frumusețea pe care mi-am permis-o. De cele mai multe ori proiectele au dictat parcursul. Pe termen scurt am un proiect de plăci ceramice pentru un bar pe care îl realizez în colaborare cu Andreea de la Lutfain.
Iar pe termen mediu aș vrea să găsesc o cale de a fructifica o cercetare pe care am facut-o sub formă de doctorat despre expresivitatea arhitecturii prin ceramică. Am încercat să îmbin ambele pasiuni, iar în continuare aș vrea să păstrez direcția aceasta, nu știu încă sub ce formă.
Care este obiectul tău de porțelan preferat și de ce?
Nu am un obiect preferat. În funcție de perioadă mă mai atașez de câte un pahar. Momentan, îmi place mult un pahar de cafea din seria confetti deoarece are o glazură groasă, lăptoasă prin care abia se mai văd petele de culoare din spate. Profunzimea aceasta a stratului exterior îi dă un fel de uniformitate și așezare obiectului.
Tu ce ai frumos astăzi?
Ziua de astăzi, așa cum am primit-o, cu realitatea din ea : )
Fotografii: Studio Mud
