Norocul ți-l faci cu mâna ta. Cu aparatul de fotografiat, în jurul lumii. Despre frumusețe, femei și călătorii în jurul lumii cu un copil.
În iunie 2013, Mihaela mi-a scris pe Facebook și mi-a prezentat proiectul BAW. Îmi spunea atunci ceva ce mi s-a părut cel puțin ambițios și deloc fezabil.
„Eu, în august, urmează să plec într-o călătorie de un an de zile în jurul lumii și vreau sa fac un proiect fotografic care se numește BAW (Beauty Around the World).
Practic, în fiecare loc în care voi ajunge, voi organiza câte o ședință foto cu un model sau o fată obișnuită, dar interesantă.” scria Mihaela in mesaj.
Recapitulam: era 2013. Concepte precum „digital nomad” și „an sabatic” abia prindeau contur într-o Românie plină de tineri cu ascensiuni corporatiste fulminante.
Tinere femei, artiste, cu proiecte ambițioase ce călătoresc în jurul lumii suna, la acel moment, cel puțin periculos și idealist.
Astăzi, la 7 ani și jumătate distanță, Mihaela Noroc a călătorit în peste 70 de tari, și a pozat peste 2000 de femei din toată lumea. Atlasul Frumuseții a fost editat în 6 țări: USA, UK, Germania, China, Japonia, România. Are o fetiță, Natalia, de 2 ani. Natalia a călătorit deja cu mama sa în aproape 30 de țări și secondat-o pe Mihaela fotografiind sute de femei.
Ce schimbări a produs în tine, ca femeie, Atlasul Frumuseții?
Mihaela: Sunt mai încrezătoare, am învățat să trec peste inhibiții, prejudecĂți.
Aflăm mai multe de la Mihaela despre călătoria să în jurul lumii. Atunci, în 2013, dar și astăzi, într-o formulă “mai completă” și complexă.
Care era motivația ta acum 8 ani și care este motivația ta acum?
Mihaela: S-a schimbat enorm de mult. Mă uit în spate și mi se pare că eram altă persoană. Aveam 27 de ani, abia începusem cu fotografia, terminasem Arte Plastice, dar nu aveam experiență, experiență pe care am căpătat-o lucrând efectiv la proiect. Când am început proiectul în jurul lumii, habar nu aveam, de fapt, ce urmăresc. Foarte multe idei s-au concretizat lucrând și curiozitățile pe care le am acum sunt cu mult diferite față de cele de la început.
Acum mă interesează și povestea femeii, dar la început, din timiditate, din neștiință, nici nu le întrebam cum le cheamă. Proiectul este acum mult mai complex: de la o experiență pur vizuală la început, acum este o experiență din care avem de învățat. Proiectul a căpătat mai multă profunzime.
Ce schimbări a produs în tine, ca femeie, Atlasul Frumuseții?
Mihaela: Sunt mai încrezătoare, am învățat să trec peste inhibiții, prejudecăți. Mai am demonii mei, cu care mă lupt zilnic. Am devenit mai bună la fotografie, mai bună cu oamenii, am înțeles că suntem esențial asemănători.
Ce schimbări crezi că a produs în viața femeilor pe care le-ai fotografiat?
Mihaela: Nu știu dacă au fost schimbări emblematice, nu am reușit să fac campanii mari de strângere de fonduri, precum Brandon Stanton de la Humans of New York. Am reușit să strâng 10.000 euro pentru diferite fundații.
La nivel personal, femeile s-au bucurat, asta știu.
Am fotografiat-o pe Jay în Apele Gangelui și am cunoscut-o doar pentru câteva secunde, cât am fotografiat-o. Ulterior, după publicarea albumului internațional, după ce s-a văzut pe copertă, mi-a scris un mesaj emoționant, întrebându-mă într-un mod foarte inocent: „Asta înseamnă că sunt cea mai frumoasă femeie din lume?” M-a emoționat… a fost atât de dulce și sinceră în bucuria ei. Avea o frumusețe pură pe care foarte rar o găsești, o frumusețe ce pornește de undeva de dinăuntru.
Care a fost cea mai de povestit întâlnire pentru Atlasul Frumuseții?
Mihaela: Mă marchează puterea femeilor, în primul rând. Sunt evenimente peste care reușesc să treacă și care pe mine m-ar dărâma și m-ar înrăi, cred. Dar ele nu numai că s-au ridicat, dar sunt mult mai pozitive. Anya, spre exemplu, pe care am fotografiat-o în Paris, ea locuind în Belgia. S-a născut în Polonia fără un picior și a fost abandonată de mama ei la naștere. Doctorul i-a găsit o familie în Belgia care a avut grijă de ea. M-a căutat și m-a rugat să îi fac povestea cunoscută pentru ca ea să își găsească mama, să îi spună că nu e supărată pe ea, că a înțeles-o și a iertat-o de mult.
Cum o vezi pe fiica ta Natalia peste 20 de ani?
Mihaela: Oh… iau fiecare zi așa cum este. Îmi este foarte greu să fac predicții. Mai ales că am senzația că viața unui om, așa cum este la o anumită vârstă, nu are nicio legătură cu ea la altă vârsta. Eu sunt o persoană cu totul diferită acum față de cum eram la 20 de ani.
Sper să fie o persoana încrezătoare. Cred că asta e foarte important.
Ce înseamnă “a fi femeie” prin perspectiva / lentila ta și a sutelor de femei fotografiate?
Mihaela: A fi om bun. O jumătate a întregului. Să ne sprijinim cât mai mult partenerul, să înțelegem că împreună putem reuși lucruri imposibile. Pentru mine, spre exemplu, faptul că soțul meu m-a susținut necondiționat a contat enorm, căci fără susținerea lui nu aș fi reușit să fac proiectul atât de mare.
–Sfârșit–
Acum, Mihaela Noroc are nevoie de ajutorul nostru pentru a continua proiectul The Atlas of Beauty.
Putem contribui în campania sa de crowdfunding.
https://www.okpal.com/support-the-atlas-of-beauty
Alternativ, putem dona și prin paypal:
https://www.paypal.com/paypalme/theatlas
Descoperă și comandă Atlasul Frumuseții de aici: https://theatlasofbeauty.com/
Despre Atlasul Frumuseții – Andreea Manaila, antropolog în formare
(sursa: Carturesti.ro)
Proiectul desfăşurat de Mihaela Noroc pentru Atlasul Frumuseții este unul dintre cele mai interesante. Ca antropolog aflat în formare, pot spune că ceea ce ea a surprins este tocmai relativismul cultural din jurul nostru: acceptarea tuturor oamenilor exact aşa cum sunt – în cazul acesta, acceptarea tuturor femeilor; dezvăluirea frumuseţii lor şi a popoarelor din care fac parte, fără a exista discriminare de gen, rasială, religioasă etc. Este un proiect pe care eu, personal, îl admir, deoarece îmi pot imagina munca depusă şi cât de mult a durat pentru a face fiecare poză.
Întreaga carte devine o etnografie vizuală, fiecare poză şi femeie fotografiată spun o poveste – prin culori, prin zâmbet, prin privire, prin locaţia aleasă. Este o diversitate uimitoare şi te ajută să înţelegi faptul că poate nu suntem atât de diferiţi unii de ceilalţi aşa cum s-ar crede.
