Ultimii doi ani au fost plini de provocări. Fiecare are o poveste inedită despre lecțiile învățate în această perioadă, cum îmi povestește și Roxana Hurducaș: “2022 a debutat cu eforturi clare și conștiente de a mă scoate, eu pe mine însămi, dintr-o depresie cauzată de un 2021 foarte greu.”
Numele Roxanei este strâns legat de cel al companiei FAN Courier, unde timp de mai bine de un deceniu, până în martie 2020, când a debutat pandemia, a ajutat la dezvoltarea departamentului de marketing și PR. În prezent, după ce a adus împreună echipa de comunicare a unei agenții de investigatori privați anti-fraudă – SPIA, este auditor de marketing și consultant independent în domeniul comunicării.
Însă, pentru mine, aceasta este mai mult decât C.V.-ul ei, este o mamă, vocea sinceră din spatele proiectului Familia Netradițională și, mai ales, un fost #CoșbucAlumni.
Așa că mi-am dorit să descopăr mai multe despre călătoria vieții profesionale și personale după ce a absolvit liceul nostru drag care „pe vremea mea nu era colegiu”, cum îmi spune cu umor Roxana.
CURATORIALIST: Cum a început 2022 pentru tine în rolul de consultant independent și ce mai ai în plan profesional în acest an?
Roxana Hurducaș: Funcționez bine cu începuturi (de luni, de la 1, din prima zi a anului), așa că pe 1 ianuarie mi-am trasat o strategia axată pe domeniul profesional. Primele trei luni ale anului au fost, așadar, aglomerate, dar nu mai aglomerate decât cele care urmează și în care culeg roadele strategiei mele: și mai multă muncă. ?
Deși mi-am atins deja obiectivele setate la început de an, voi continua să ajut, prin expertiza mea, companii mai mici sau mai mari care vor să aibă un brand sănătos și aliniat la strategia lor de business.
Dat fiind experiență vastă într-o firmă de curierat, există o nișă căreia i te adresezi în materie de clienți?
Experiența de peste 14 ani în curierat nu îmi limitează industriile pe care le pot îndruma, ci îmi oferă un real avantaj. Dacă ai făcut performanță într-o industrie complexă, dificilă și cu multe elemente specifice, restul industriilor îți sunt mai accesibile.
Ca om de comunicare, ce îți place și ce nu la mediul online?
Mediul online are avantajul de a oferi voce, audiență și putere oricui și are dezavantajul de a oferi voce, audiență și putere oricui.
Ca om de comunicare, înțeleg foarte bine mecanismele prin care funcționează mediul online și știu cum le pot folosi în avantajul meu și al clienților mei. În același timp, mă număr și eu printre cei care se confruntă cu efectele acestei „democrații” prost înțelese și aplicate în world wide web.
De la manipulare la dezinformare, de la bullying la cancel culture, de la what about-ism la fake news și click bait, de la fraudă la calomnie, suntem cu toții expuși diverselor manifestări ale mediului online, un mediu ce poate fi extrem de toxic. Și când spun toți, mă refer inclusiv la copiii noștri – iar asta e o problemă majoră.
Prezența copiilor de vârste din ce în ce mai mici în mediul online este un fenomen care nu este și nu poate fi stopat prin interzicerea folosirii unor device-uri. Trăim într-o societate în care digitalizarea și transformarea digitală au loc într-un ritm alert.
Dacă tot ceea ce facem ca adulți este să le interzicem copiilor să acceseze mediul online (pentru că noi nu îl înțelegem, nu știm să îl folosim, nu știm cum să ne și să îi apărăm de pericole, printre altele), vom crește niște inadaptați social care vor trăi într-un viitor puternic tehnologizat.
Pentru că online nu înseamnă doar social media. Online înseamnă acces la informație, educație, dezvoltare personală și profesională, cultură și cultură generală sau întreaga gamă de servicii, de la plata taxelor până la sănătate, banking sau cumpărături online.
Două soluții mult mai bune decât interzicerea accesului copiilor în mediul online sunt accesul controlat și propriul nostru aport adus curățării și îmbunătățirii acestui mediu, prin producerea unui content relevant și de calitate, de exemplu.
Ce crezi că te face un om de comunicare bun?
Cred că un om de comunicare bun este echipat cu o suită de tool-uri complementare, pe care le accesează și mixează în funcție de context. Printre aceste instrumente se numără inteligența emoțională, empatia, simțul estetic, o fire înclinată către analiză și strategie, o apetență de risc moderată și, foarte important, mult bun simț.
Au fost etape în viața mea personală și profesională în care una sau mai multe dintre aceste calități s-au dezvoltat și continuă să se dezvolte. Un om de comunicare bun nu se consideră niciodată suficient de bun și continuă să învețe și să adauge noi instrumente în tolba sa de comunicator.
Cât de greu a fost să ieși de sub umbrela protectivă a unui brand cunoscut și să lucrezi independent? Poți să îmi povestești despre frica de la început și cum a evoluat?
Decizia de a pleca de la FAN Courier a fost, de fapt, rezultatul unui proces care a durat aproximativ trei luni de la primul gând despre cum ar fi să și îmi dau demisia. În cadrul acestui proces a existat și ceea ce eu numesc divorț emoțional, pentru că plecarea mea a survenit după 14 ani și jumătate într-o compania în care am evoluat zi de zi ca om și ca profesionist.
Nu mă vedeam niciodată plecată de acolo, așa că divorțul emoțional a fost, pentru mine, cea mai grea parte a procesului. Dar a avut și un avantaj – m-a pregătit psihic pentru această desprindere publică a numelui meu de numele brandului. Nu a fost ușor să nu mai fiu Roxana de la FAN după cel puțin 10 ani în care am fost Director de Marketing & PR și toată lumea mă cunoștea așa. Am muncit și mai mult decât am făcut-o până atunci ca să fiu Roxana și atât.
Doi ani mai târziu, pot spune cu mâna pe inimă că am reușit și că sunt mândră de evoluția mea profesională. Nu numele brandului asociat numelui tău este cel care îți dă valoare, ci tu însuți, prin munca ta, eforturile tale și rezultatele obținute.
Ce te ajută în zilele când nivelul energiei este limitat ca mamă, parteneră, antreprenor?
Dacă afli răspunsul la întrebarea asta, te rog să mi-l spui și mie. Teoretic, m-ar ajuta să mă deconectez de la sursa de stres și să mă conectez la ceva ce-mi produce endorfine, indiferent că vorbim despre o carte bună, un film prost sau o plimbare.
Practic, dacă nivelul energiei îmi este scăzut, cauza o reprezintă supraîncărcarea dată de volum mare, deadline-uri strânse, Mercur retrograd, multitasking gone bad, câte un pic din fiecare sau toate la un loc. Iar soluția pentru asta este tare greu de găsit, crede-mă.
Sigur, nu ajută nici faptul că sunt perfecționistă, că încerc constant să dau 120% din tot ceea ce fac și că trăiesc cu sentimentul că nu am făcut suficient și că puteam face mai bine.
Ce mă ajută, așadar? M-ar ajuta să am mai multă răbdare cu mine, cred. I’m working on it.
Ce locuri noi ai descoperit în București în timpul liber și ți-ar plăcea să le împărtășești cu noi?
În ultimul timp am descoperit că mă relaxează mult plimbarea în Pădurea Băneasa cu Câine & Pătrățel, cele două maidaneze adoptate alături de trei pisici la fel de maidaneze și adoptate și ele: Pisică, Pisicuță & Maya.
Recomand o vizită la verv kitchen, un restaurant cu preparate vegane, fără gluten și zahăr adăugat, cu ingrediente bio locale și un meniu sezonier. Deserturile sunt de ne-ra-tat. Preferatele mele sunt snickers, duo matchavelic & tamarind și clătita gluten-free cu caramel sărat. A, și humusul cu CBD. ?
Ca mamă de adolescenți, ce ai vrea părinții de toddleri să știe pentru a clădi relații stabile de la început?
Asta e o întrebare grea, tare grea. Am doi copii: Marc împlinește 19 ani în august, Mara 9 în mai, eu am împlinit 39 în ianuarie. Deci, teoretic, tot ce nu am știut dar am învățat la Marc, aș putea să aplic la Mara. Doar că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Cu Mara nu mai fac aceleași greșeli pe care le-am făcut cu Marc. Fac altele.
Dacă ar trebui, însă, să aleg doar câteva dintre principiile pe care încerc să le respect acum, ți-aș spune că nu mint (ci adaptez adevărul pe înțelesul copilului), că îmi cer iertare când am greșit și că recunosc când nu știu, nu pot sau nu vreau.
Ce rol a avut educația în viața ta și cum vezi alegerea școlilor, a liceelor și a facultăților acum, ca mamă?
Școlile sunt adevărate portaluri către universul pe care ți-l dorești. Când am ales liceul bilingv George Coșbuc, am făcut-o pentru că iubeam limba engleză de mic copil. Mă speria puțin renumele său de liceu pentru copii de bani gata, pentru că eu eram oricum, mai puțin așa.
Într-adevăr, mai toți colegii mei aveau posibilități financiare cu mult peste ale mele, dar treaba asta a fost compensată de atmosfera extrem de modernă și de accesul la limba & cultura englezească, două aspecte care pe mine m-au marcat pozitiv pentru tot restul vieții mele.
La sfârșitul anilor ‘90, nu existau multe licee în București unde stăteai jos sau vorbeai fără să ridici mâna atunci când răspundeai la oră.
Cred că am fost generația la care a venit prima serie de studenți pentru orele de conversație – nu-l voi uita niciodată pe Sam, care ne povestea despre ciuperci (da, acel fel de ciuperci), pe care l-am învățat că absențele se pun în catalog într-un cerculeț și care ne-a scos în timpul orei până la covrigăria de lângă Foișor, ceea ce a declanșat un întreg scandal în liceu. ?
Pentru copilul mai deloc bogat material, crescut la Piața Reșița, toate astea au reprezentat deschiderea către o lume neaccesibilă mie până atunci.
Pe Mara, de exemplu, am ales să o dăm la școala din sat, pentru a compensa realitatea ei de zi cu zi de acasă, în care este extrem de expusă la tehnologie, vedete și conversații complexe. Acesta este portalul ei către o viața reală, mai simplă și extrem de frumoasă.
Pe Marc l-am încurajat constant să aleagă portalul cel mai potrivit lui, chiar dacă, în acest moment, nu îi este foarte clară destinația. Dar e ok să nu nimerești din prima, prea puțini dintre noi avem acest noroc.
40 de ani vreau să mă prindă…
Sănătoasă.
Familia este…
O ancoră. Uneori simți că te ține pe loc, dar de fapt îți oferă stabilitate, mai ales pe furtună.
O carte dragă pe care o recomand este…
