Bună, sunt Beatrice, un GEN Z și NU sunt fan al clasicului 9 to 5.
Și nu am mers niciodată la birou cinci zile pe săptămână. Lucrez de vreo trei ani și ceva și visam la remote work când la noi încă era ceva utopic.
Ultimul an m-a învățat multe despre ce vreau și mai ales ce nu vreau de la modul în care câștig banii pentru bobițele pisicii și cafea overpriced. Sunt într-un proces de tranziție în care mi-am dat seama că “maybe there’s more to life” și poți să îți adaptezi munca la modul în care dai tu randament.
Nu sunt nici fan urgency culture (mai ales când urgența e un mail care poate să aștepte liniștit până mâine), micromanaging, care mă face să mă simt incapabilă și să-mi fac treaba chiar mai prost decât fără și, probabil, șefi în general.
Ai putea spune că generația Z nu e angajatul ideal. Are păreri și principii, nu vrea să stea peste program, cere mărirea aia de salariu, nu răspunde la telefon după 6.
Am fost mereu (cu mici excepții) privilegiată să am parte de oameni mișto în medii profesionale care să-mi ofere destulă libertate. Când m-am angajat, m-a ajutat foarte mult perspectiva asta pe care mi-a spus-o cineva: nu facem operații pe creier.
Pentru că trăim în vremurile în care poți să faci bani pe TikTok și cine știe ce joburi se vor inventa în următorii zece ani, am vrut să văd cum se simte piața muncii pentru alți oameni din generația mea.
Am discutat cu diferiți GEN Z, tineri ce excelează (deja) în domeniul lor, pentru a afla cum se raportează ei la lucru și care sunt elementele negociabile și non negociabile ale „muncii”.
…
Care sunt aspectele care contează cel mai mult pentru tine la un job?
Iulia Boloca, senior copywriter Netflix RO social team, creative director la Nomazi Advertising
Non-negociable: Respectul. Respectul pentru munca pe care o depun, respectul ca de la om la om, respectul pentru timpul meu.
Când vine vorba de bani: overworked și underpaid nu se poate. Nu vreau să iau 3 lei și să-i dau pe toți pe Tonotil.
Work behavior: Gen Z își dă seama mai bine atunci când are de a face cu gaslighting, guilt tripping, grandomanie, victimizări și alte cele. Dacă vedem că se practică adesea, à la poubelle.
Relațiile profesionale: preferăm o comunicare umană. Mai un sticker, mai un vtm, mai o bere după muncă.
Știu că suntem văzuți ca snowflakes la locul de muncă, dar poate reușesc să vă schimb părerea cu câteva perspective:
- Nu ne ferim să lucrăm peste program când trebuie, vrem doar să nu fie privit ca un misecuvenism din partea superiorilor
- Spune că nu te încadrezi în buget, nu mă întreba ce știu eu să fac de banii ăia
- Angajatorul nu ar trebui să se comporte de parcă face angajatului un favor că e acolo. E un schimb pe schimb – eu îți lucrez, tu îmi dai bani.
Andreea Crăcan, Social Media Manager
“Flexibilitatea. Să pot lucra remote, să pot merge la doctor când prind loc, să am timp să merg la terapie.
Posibilități de creștere. Mi se pare că orice job ar trebui să aiba o procedură standard de promovare adaptată inflației, să nu fie nevoie ca tu, în calitate de angajat, să vii să spui că vrei o mărire fiindcă s-au scumpit toate, ori să ajungi sa pleci fiindca te simți neapreciat.”
Bogdana Todoruțiu, freelance Digital Strategist
“Poate suna clișeic, dar mie, personal, oamenii mi se par cel mai important și totodată neglijat subiect.
Ne gândim mereu la timpul investit, nevoile clientului, bani, brand, deadlineuri, disponibilitate și timing, și multe altele din această sferă. Uităm, totuși, să ne întrebăm dacă rezonăm cu oamenii din proiect.
În ultima vreme m-am tot întrebat de ce.
Ne face plăcere să ieșim la o cafea cu clientul sau singurul subiect comun e ultima factură? Ne enervează atunci când ne sună în concediu și ce spune asta despre relația pe care o avem? Lucrăm singuri, în tandemul nesfârșit eu-clientul, sau într-o echipă? Care sunt diferențele? Cum se schimbă dinamica de lucru?
Freelancing = singurătate?
Cele mai faine proiecte din care fac parte nu sunt doar despre business. Nu e ceva pur tranzacțional. E mult mai mult de atât.
E multă curiozitate. Deschidere. Flexibilitate și libertate. Înțelegere. O mare doză de respect față de munca celuilalt, chiar dacă nu înțelegi ce presupune (și mai ales atunci). Empatie. Prietenie. Pauza-de-înghețată. Team work și transparență, mai ales atunci când nu se așază toate conform Excelului.
Poate merită să ne mai amintim, măcar din când în când, că lucrăm tot timpul în raport cu ceva. Cu cineva. Și asta înseamnă că nu lucrăm niciodată singuri, oricât de freelanceri ne-am considera.
Lucrăm cu oameni, pentru oameni. Nu cu branduri și cifre goale.
Ce cred angajatorii despre Gen Z
Ca să înțeleg mai bine și perspectiva angajatorilor, am vorbit cu Raluca Dumitra, CMO eJOBS, despre principalele cerințe ale generației Z.
“Cerințele sunt diverse și multiple, însă m-aș opri mai degrabă asupra particularităților și a diferențelor față de generațiile anterioare, căci ele vor fi cele care vor aduce adevărate schimbări la locul de muncă în următorii 4-6 ani, când și cei mai mici membri ai generației Z vor intra pe piață.
În primul rând, e o generație care e mai orientată spre purpose, care vrea să găsească un sens în muncă și un scop mai mare la job.
Reprezentanții ei vor să înțeleagă exact DE CE fac anumite lucruri, nu le mai fac doar pentru că managerul le zice și pentru că trebuie, cum se întâmplă cu cei mai mari care sunt acum la locul de muncă. Iar asta poate și probabil că va și duce la niște conflicte și disensiuni la nivel organizațional.
Desigur, odată ce se vor maturiza ceva mai mult, odată ce vor lucra mai mult cu alte grupe de vârstă și alte stiluri, cel mai probabil se vor flexibiliza și ei și vor avea o altă înțelegere asupra ideii de muncă, iar cei din generațiile mai mari îi vor înțelege, la rândul lor, mai bine. Dar pentru asta e nevoie să mai acumuleze niște experiență de lucru cu generațiile mai mari.
E firesc să fie așa până văd mai bine ce presupune statutul de angajat. Ce e clar e că își doresc să aibă un plan de carieră bine pus la punct, să înțeleagă ce trebuie să facă și unde pot să ajungă și, mai ales, cât de repede, căci au și mult mai puțină răbdare, deci vor să avanseze rapid în carieră.
O altă particularitate pe care aș puncta-o e că își doresc tot mai mult să NU fie angajați, ci să fie mai degrabă antreprenori sau, și mai bine, influenceri. Probabil că și aceste dorințe se vor calibra odată cu vârsta. Unora o să le iasă, evident, altora nu, căci cineva trebuie să fie și angajat, însă ce e vizibil e că simțul antreprenorial e unul mult mai ridicat decât la Mileniali și, implicit, și curajul. Desigur, e vorba și de avântul caracteristic vârstei, dar dacă e să ne uităm la capitolul încredere, Milenialii nu scorau neapărat bine aici, așa că ăsta e cu siguranță un mare plus al Zeților, încrederea de sine.
sunt și mai puțin predispuși să facă concesii la locul de muncă și tolerează ceva mai greu ideea de autoritate – de asta își și doresc să fie propriii șefi, ca să nu dea socoteală nimănui.
Din această relație diferită cu autoritatea, se ajunge cel puțin pentru cei care sunt foarte la început de carieră la niște situații care la generațiile anterioare erau de neconceput: să nu înțeleagă că trebuie să vină la o anumită oră la program sau că trebuie să anunțe dacă nu intră într-un meeting ori dacă nu pot sau nu au de gând să termine un task care le-a fost încredințat. Și nu sunt exemple teoretice, sunt cazuri cât se poate concrete, pe care le-am auzit de la angajatori. Am auzit și mai interesante chiar: un antreprenor, și el din Generația Z, îmi spunea că a fost sunat de un coleg din echipa sa să-i spună că nu poate ajunge la muncă fiindcă i-a murit artistul preferat. Așa ceva ar fi fost de neconceput ca motiv de învoire acum câțiva ani.
E și generația cu cea mai mare nevoie de flexibilitate, care poate fi ținută cel mai puțin într-un birou fix, pe programul clasic 9-5.
Desigur, și aici vom vedea schimbări și calibrări, pentru că nu e sustenabil ca toate companiile să aibă numai joburi remote și politică de work-from-anywhere, ci e mai degrabă o excepție atunci când se întâmplă. În plus, tendința din piață e clar de revenire la birou – în primul semestru din 2024, doar 4,2% dintre joburi au fost remote, în timp ce aplicările pentru ele au fost la 13,4%.
La fel ca în cazul antreprenoriatului și a influencerelii, unora le va ieși să lucreze de unde vor ei, însă majorității nu. Odată ce vor vedea că sunt foarte puține astfel de companii și de joburi, se vor conforma și ei la rigorile cu care celelalte generații sunt obișnuiți, dar 100% angajatorii ar trebui să le ofere mai multă libertate și flexibilitate, chiar dacă vorbim de program hibrid, nu remote, de flexitime sau short Friday, nu de săptămâna de lucru de 4 zile.
Sunt, de asemenea, mai atrași decât orice alt segment de vârstă de joburile remote sau hibrid, în condițiile în care doar 13,6% vor să lucreze de la birou. 34,6% preferă să lucreze complet de acasă, iar 51,8% hibrid, dar ei să fie cei care decid câte zile vin la birou, conform unui sondaj eJobs derulat recent pe GenZ.
Își doresc comunicare directă, transparentă și feedback în timp real și constant, așa că și evaluările anuale sau trimestriale probabil că vor dispărea în următorii ani sau se vor transforma major.
Sunt și mult mai pragmatici și mult mai bine orientați către ce vor să facă și știu ce așteptări specifice au de la un angajator.
Ce spun sondajele despre Gen Z
Am derulat anul trecut și un sondaj dedicat pe GenZ și sunt niște cifre intersante acolo:
- 86,2% pun salariul pe primul loc în topul celor mai importante trei criterii în funcție de care acceptă un job
- 55,9% menționează oportunitatea de a crește profesional
- 43,7% spun că pentru ei cel mai important este să poată lucra de acasă
- 24,9% punctează că un manager înțelegător este crucial
- 20,2% acordă o atenție sporită pachetului de beneficii extrasalariale
- 17,1% spun că e important să se angajeze într-un domeniu care le place
- 14,1% vor să lucreze aproape de casă
- 13,1% să facă parte dintr-o echipă tânără
Nu sunt foarte legați, în schimb, de profilul companiei. Spre deosebire de alte categorii de vârstă, pentru cei foarte tineri contează mai puțin dacă angajatorul este un start-up sau o multinațională atâta vreme cât celelalte criterii sunt îndeplinite.
Întrebați care ar fi durata medie de timp pe care cred că ar trebui să o petreacă la un job înainte de a face o schimbare de carieră:
- 30,2% au răspuns 1-2 ani
- 18,3% cred că e nevoie de o 2-3 ani
- 22,1% punctează că doar după 3 ani pot considera că au acumulat suficientă experiență pentru a face o schimbare
- doar 16,6% cred că schimbările de carieră ar trebui făcute în cel mult un an de la angajare
În ceea ce privește așteptările salariale:
- 70% cred că nivelul de pregătire și experiență pe care îl au ar justifica un salariu de 3.000-7.000 lei net
- 15,2% spun că s-ar încadra în intervalul 2.000-3.000 lei
- 7,6% susțin că s-ar califica pentru un salariu cuprins de 7.000-10.000 lei
- 4,9% pentru mai mult de 10.000 lei
Desigur, trebuie subliniat faptul că cei mai mari Zeți au undeva la 27 de ani, deci au acumulat deja suficientă experiență profesională care să le legitimeze așteptările.
De altfel, pentru 54,6%, menționarea salariului în anunțul de angajare este principalul argument care i-ar determina să aplice la un job.”
