Mâncatul emoțional este un fenomen din ce în ce mai recurent în societatea de azi, în care ne confruntam cu un ritm accelerat în orice domeniu al vieții în care stresul a devenit o rutină acceptată pentru că nu simțim că nu există alternativă, în care standardele impuse de social media ne fac să ne simțim mici față de marile personaje ale social media, mereu fericite și împlinite.
Astfel, nu este de mirare că ne găsim liniștea și plăcerea într-o prăjitură, un hamburger mâncat pe nerăsuflate sau o pungă de chipsuri.
Dar cum ar fi să trecem peste obstacolele care ne stau în calea de a face pace cu mâncarea și de a restabili echilibrul sănătos al mâncatului doar atunci când… ne este foame de-a dreptul?
Astfel, am invitat-o pe Florina Badea, Health & Nutrition Coach, să explice mai multe despre fenomenul mâncatului emoțional și soluțiile la care putem recurge pentru a-l evita.
Despre Florina Badea
Florina are o formație de psihopedagog și a profesat mulți ani în consultanță de comunicare. A debutat în 1996 în învățământ și a continuat în presă, apoi în instituții publice, ca expert în comunicare în cadrul proiectelor europene desfășurate de acestea. Din 2007 și până în 2014 profesat în mediul privat și a lucrat în agenții de consultanță în comunicare, preponderent pe proiecte cu tematică medicală.
În 2015 a decis să lanseze un proiect antreprenorial pe nișa de stil de viață sănătoasă și nutriție, începând formarea (care continuă și azi) în consiliere și coaching în nutriție: Dr Sears Internațional, Precision Nutrition (Canada), One2Coach.
Astfel, Florina are expertiză ca formator, consilier pentru dezvoltare personală; terapeut theta healing, Eating Psychology Coach, iar în prezent este coach în formare pe Somatic Experiencing și studentă la Psihologie.
Lucrează atât 1:1, cât și cu grupuri în programe precum Retreatul Wellness Fairy, Overcoming Emotional Eating – un program online, Breaking Up with Sugar sau Există viață după menopauză.
…
Citește mai jos interviul cu Florina Badea și descoperă cauzele mâncatului emoțional, cum ne afectează și cum am putea să stabilim o relație sănătoasă cu mâncarea.
…
Curatorialist: Ce reprezintă mâncatul emoțional și cum ne afectează în plan fiziologic, dar și psihologic?
Florina: Mâncatul emoțional este acel comportament la care recurgem pentru că nu știm cum altfel să facem față emoțiilor. Nu este despre a mânca, ci despre a folosi mâncarea pentru a face față stresului și anxietății, ori ca recompensă, pedeapsă sau metodă de calmare.
Avem nevoie să înțelegem și să acceptăm emoțiile care cer de mâncare, să nu le mai judecăm, să nu le mai clasificăm – bune sau rele, să nu ne mai identificăm cu ele – dacă simt emoții ”negative” sunt un om rău. Emoțiile sunt viață, iar viața cuprinde de toate, nu doar ce ne place nouă.
Dacă episoadele de mâncat emoțional se înmulțesc și devin mecanisme curente de a face față emoțiilor și stresului ne pot afecta și la nivel fizic (kilograme în plus, din cauza cantităților și alegerilor din zona de dulciuri și fast food, dar și deconectarea de propriul corp), precum și la nivel psihologic – sentimente de neîncredere în sine, stimă de sine scăzută, izolare, învinovățirea, autocritică pentru lipsa de control.
În general, mâncatul emoțional ne ține captivi într-un cerc din care devine din ce în ce mai greu să ieșim, pentru că mâncarea, de fapt, nu rezolvă nicio problemă, decât pe cea de bază – nevoie de hrană a corpului.
Altminteri, doar complică toate situațiile de viață care devin triggere pentru a mânca și tot așa.
De ce simțim nevoia să mâncăm atunci când suntem stresați sau avem alte probleme care nu sunt strict legate de mâncare? Care sunt cauzele care duc la a mânca pe fond emoțional?
Mâncatul emoțional apare ca să compenseze ceva: o zi grea, o confruntare cu cineva în care nu ne-am simțit confortabil, un moment în care simțim că nimic altceva nu ne poate liniști când suntem furioși sau poate când suntem triști și nu putem sta cu starea respectivă, căci e prea mult pentru noi.
Însă mâncăm emoțional și în momente de bucurie sau de sărbătoare și aici e cu atât mai complicat, pentru că nici nu ne dăm seama că poate fi ceva disfuncțional, fiind ceva pozitiv. Doar că ne e greu uneori să ”digerăm” și starea de bine.
Și, de cele mai multe ori, poate fi singura surse de plăcere intr-o zi in care lucrurile nu au mers așa cum aș fi vrut.
Mâncatul emoțional e un mesager care ne vorbește despre nevoi proprii neîmplinite. Te invit ca de fiecare dată când simți că vrei să mănânci deși nu îți este foame, să te întrebi: ”Ce nevoie am care se cere hrănită?”
Merită menționat și stresul cronic – o cauză majoră a mâncatului emoțional, care ne poate afecta, de la copii la adulți. Dacă nu identificăm mecanisme sănătoase de a face față la stres, riscul de a folosi mâncarea în acest sens e foarte mare. De obicei, în perioade lungi de stres, când se produce hormonul stresului în cantități mari, crește și pofta de alimente dulci sau de tip fast food, care oferă creierului energie rapidă și plăcere instant.
Dacă suntem părinți, ar trebui să știm că suntem un model pentru copii și din acest punct de vedere. Modul cum gestionăm stresul și cum ne raportăm la emoțiile proprii va fi imitat de copii, pentru că noi suntem universul lor cel mai de încredere.
Aș mai adăuga că dietele recurente contribuie la o relație nesănătoasă cu mâncarea și deci la înclinația de a mânca emoțional.
Cum distingem foamea adevărată de cea indusă emoțional?
E un proces, care poate dura săptămâni sau luni bune, până când să devină mai ușor.
De când am început formarea în Somatic Experiencing am simțit pe propriul corp ce importantă e reducerea ritmului de viață. Altfel spus, să încep să fac orice lucru cât mai lent. Ca să creez un spațiu în care să îi dau voie corpului meu să vorbească mai tare. El, de obicei, șoptește, iar noi nu îl auzim tocmai pentru că e atât de mult zgomot în viața noastră, iar noi trăim pe pilot automat.
Înainte de orice, e bine să:
- învățăm și ne permitem să simțim toate emoțiile;
- facem pace cu disconfortul – stăm cu urgența, pofta, senzațiile din corp provocate de acestea;
- facem pauze dese în care să ne întrebăm ce simțim și unde și de ce.
Dacă e foame fizică:
- vom simți în stomac, gradual, nevoia de a mânca orice aliment și putem aștepta până preparăm sau cumpărăm ceva de mâncare, după care ne simțim satisfăcuți;
Dacă e foame emoțională:
- ne va veni ideea de a mânca un anume aliment, brusc și există un sentiment al urgenței, simțim că nu putem aștepta, mâncăm foarte repede și deseori ne simțim vinovați ori rușinați de acest comportament.
Care ar fi primele 3 sfaturi care îți vin în minte și care ne-ar ajuta să stabilim o relație sănătoasă cu mâncarea?
Ce frumos ai formulat: ”relație sănătoasă cu mâncarea”. 🙂
În calitate de coach pentru femeile care mănâncă emoțional, nu pot să dau sfaturi. Eu încurajez clientele să se conecteze la foame și la sațietate, printr-o serie de resurse proprii și să-și creeze o serie de strategii sănătoase de a înțelege, a face față și a practica managementul stresului în moduri cât mai sănătoase.
Ce am simțit eu până acum că dă roade la mine și la femeile cu care lucrez sunt:
- întoarcerea în corp și observarea modului cum se simte în corp orice mănânc și dacă îmi face bine;
- starea de prezență zilnică;
- practicarea recunoștinței pentru un corp care m-a ajutat să ajung azi, la 45 de ani, după 2 sarcini și după problemele de sănătate pe care le-am avut de-a lungul timpului;
- recunoașterea și satisfacerea nevoile proprii;
- mâncatul intuitiv, fără restricții impuse din afară.
Cum se poate obține un stil de viață echilibrat, în care să nu ne simțim încorsetați de ideea că trebuie să ne abținem de la a mânca?
Eu susțin o viață în care să învățăm să avem grijă de corpul, mintea și emoțiile noastre. Să ne conectăm cât de bine putem la nevoile corpului nostru și să le satisfacem atunci când primim mesaje din partea lui. Este un proces de lungă durată, trebuie să spun asta. Nu e simplu să lucrezi cu tine, dacă ar fi fost așa eram o lume de oameni fericiți și fără probleme.
Iar mâncarea ar fi bine să devină o bucurie, nu o lume în care alimentele sunt împărțite pe tabere – bune și rele, care îngrașă și care slăbesc etc.
Găsirea echilibrului general în viața de zi cu zi duce și la gestionarea mai ușoară a emoțiilor și la o altă relație cu mâncarea. Așadar, managementul stresului trebuie să devină o prioritate și acest lucru poate include modificări mai mici sau mai mari în felul cum trăiești: un job mai echilibrat, un număr mai mare de ore de somn, includerea activităților sportive în rutina zilnică, suport din partea unui coach sau a unui psihoterapeut etc.
Consideri că există o legătura între iubirea de sine și mâncatul emoțional? Care ar fi aceasta și cum se influențează una pe alta?
Sigur că da. Sunt într-o relație foarte strânsă. Mâncăm emoțional pentru că încă nu am deprins acele abilități de a avea grijă de noi. Și nu am făcut-o pentru că nu știm de ce e importantă iubirea de sine și cum se cultivă. Credem că e vorba de egoism, în mod greșit, pentru că așa ne-a învățat cultura în care trăim. Mai ales dacă suntem femei (noi mâncăm emoțional cel mai mult) și suntem educate să fim atente întâi la nevoile altora și mai puțin la ale noastre.
Vezi de ce mâncatul emoțional nu e despre mâncare, de fapt? Este despre modul cum ne raportăm la noi înșine, la lumea noastră interioară și la nevoile noastre.
Când începem să clarificăm toate acestea și să lucrăm cu universul nostru interior, nu vom mai apela la resurse externe care să ne rezolve problemele.
Tu cum ai reușit să îți controlezi impulsurile mâncatului emoțional și să faci ca asta să nu devină o corvoadă? Ne poți spune povestea ta în acest domeniu?
Mi-am dat seama că mănânc emoțional după prima sarcină. Eram singură acasă cu bebe, era iarnă și în capul meu rulau toate neliniștile unei proaspete mame. Și pentru că îmi era un pic frică, eram speriată că nu aveam experiență cu bebelușii, nu dormeam – toate Ingredientele cunoscute în primele zile de mămici – singurul mod de a mă liniști era cu mâncare. Aveam 1-2 feluri preferate pe care le roteam, care, desigur, nu erau prea nutritive și cu care mă ”alinăm”.
Mi-am dat seama după o vreme și am făcut legătura cu situația specială în care mă aflam, am început să cer ajutor cu bebe și ușurel, ușurel, am început să răresc și episoadele de mâncat emoțional. Ele nu au dispărut de tot și nu cred că vor dispărea vreodată de tot, mai ales că suntem oameni și emoțiile ne guvernează viața.
Mai sunt tentată și astăzi, desigur. Mai rar, dar mai sunt momente în care simt că doar ”comfort food” mă poate ajuta cu starea de spirit. Diferența față de trecut este că azi recunosc imediat ce se petrece, mă pun la masa de discuție interioară și îmi e mult mai ușor să mă opresc, pentru că mă accept și mă tratez cu compasiune și blândețe.
Ce ai frumos astăzi?
Ziua de azi și cât de frumos putem pune fiecare dintre noi în ea.
Am frumos azi pe mine, mai bună, mai răbdătoare și mai înțeleaptă decât ieri.
A fost un drum lung până aici, dacă m-ai fi întrebat acum ceva vreme, sigur nu mă alegeam pe mine. 🙂 Dar azi mă aleg pe mine prima oară și restul e o mare poveste de iubire.
fotografii: Florina Badea
