Dau mai departe Celula de Artă, galerie-acvariu cu instalații care pot fi văzute 24/7

Durata: 4 minute

Nu le am cu arta. Nu le am cu expozițiile, cu teatrul, cu galeriile sau cu instalațiile. Mereu mi s-au părut un pic cam…elitiste. Sunt curioasă, sunt deschisă către nou, dar nu am experimentat prea des, deși îmi doresc. Dar atunci când aflu despre ceva neconvențional, despre o expoziție dedicată „mamei” sau galeria-acvariu de astăzi, deschisă 24/7, nu am cum să trec cu vederea. Sap, mă informez, mă inspir și dau mai departe.

Citesc multe comunicate de presă, iar Celula de Artă a rămas cu mine. Poate pentru că e underground și îi susține pe underdogs atât din România, cât și din afară; poate pentru că se prezintă sub forma unui acvariu cu deschidere la Carol 53; poate pentru că și fondatorii și-au arătat dorința de a interacționa cu un public nou, unul ca mine, care nu obișnuiește să participe la vernisaje. Poate pentru că oferă artă care poate fi consumată, în siguranță, oricând!

Celula a fost deschisă oficial acum patru ani, de către Daniel Loagăr, Andrei Cornea, artiștii din spatele Wood Be Nice, și Andreea Toma, care au dezvoltat proiectul pro-bono în timpul liber. De atunci a promovat peste 70 de evenimente – expoziții, performance-uri, live-uri, iar între 15-30 octombrie prezintă instalația Ancăi Coller, “Cenușa memorie”. Aici vei face cunoștință cu obiecte rămase în urma unui incendiu care i-a distrus atelierul în vara acestui an, atunci când era plecată în vacanță.

Expozițiile de până acum au prezentat un mix media, respectiv instalație, pictură, linogravură, fotografie și o serie de performance-uri de pictură și muzică live. Scopul final este acela de a aduce arta aproape de oameni, în stradă, să te facă să te oprești, să găsești un răspuns sau poate să pleci cu o întrebare.

Celula de artă

NeoNlitic | Wood Be Nice | Celula de Artă

Anca Coller – “Cenușa memorie” la Celula de Artă

Ca o pasăre Phoenix, care renaște din cenușă – mulțumesc Harry Potter, Anca își spune povestea despre amintiri și ne poartă prin diferite stări, de la revoltă, la acceptare. Este un exercițiu de vulnerabilitate pentru un viitor liber, chiar dacă începutul a fost brutal.

“A fost o lovitură: am pierdut lucrări strânse timp îndelungat, în mare parte neexpuse, zece ani de muncă în care, deliberat, am vrut să stau retrasă, plus tot ce înseamnă laborator de creație”, povestește artista.

Instalația este însoțită de o proiecție video din atelierul distrus, dar și de un time lapse cu imagini din atelier și lucrări realizate acolo în ultimul deceniu. Pe mine mă duce cu gândul la un ritual creștin, cel al „ultimului drum”, pentru ca cei dragi să se despartă de ce este fizic, pentru ca sufletul să își ia zborul către neființă.

„M-am trezit brusc într-un coșmar, nici nu îmi pot trăi doliul necesar depășirii acestei traume. Partea emoțională este adesea ignorată având întreaga atenție canalizată către găsirea unor vinovați și a rezolvării pagubelor materiale. Deși pentru mine cele mai importante lucruri legate de această distrugere nu sunt rezolvabile, singura depășire plasându-se în interiorul meu ca înțelegere, acceptare, integrare”, concluzionează Anca.

Anca este un artist vizual, o profesoară, o verigă într-un colier complicat și frumos, cum spune ea. Primul gând când a aflat de incendiu s-a dus către familia ei, nu știa ce se află în spatele mesajului “sună urgent!”, urmat de indicația “te rog să rămâi calmă”. Când a ajuns la fața locului priveliștea a fost șocantă, violentă, în contrast cu tot ceea ce reprezintă aceasta. Totul i s-a părut imposibil de evaluat, doar de acceptat.

Atelierul unui artist este un spațiu sacru, povestește Anca, o oază de spațiu-timp unde se refugiază ca să unească spiritualul cu lumescul și să aducă pe lume, printr-un travaliu lung, forme de viață noi. Doar printr-o muncă de creație autentică poți face ca operele tale să lucreze ulterior în ceilalți”, concluzionează aceasta.

„Îmi lipsește căldura acelui loc, liniștea și siguranța pe care le regăseam acolo. În plus, sunt câteva lucrări care însemnau foarte mult pentru mine și regret cu adevărat că le-am pierdut; amintiri, precum desenele copiilor mei de când erau foarte mici; anumite cărți aduse cu efort din diverse călătorii. Era un micro-univers care a sfârșit într-o gaură neagră și acum dețin o formă esențializată a sa în care mă regăsesc cu greu. De altfel, proiectul expoziției mele de aici a plecat de la o nevoie de reconectare la noua realitate”, încheie Anca Coller povestea “Cenușa memorie” pe care o poți vedea săptămâna aceasta la Celula de Artă de pe Bulevardul Carol, numărul 53.

Celula de artă

Daniel Loagăr, co-fondator Celula de Artă și Wood Be Nice

De la pește la artă se află o Celulă

Fondatorul, Daniel Loagăr, povestește că acest loc a devenit de-a lungul timpului un hub cultural, care în trecut se pare că a fost folosit ca magazin de pește. Spune că poate să fie cea mai mică galerie de artă din oraș, o celulă, care a fost oficial inaugurată în data de 23 septembrie 2017, cu o expoziție Wood Be Nice.

Cuvântul celulă are mai multe conotații și fiecare dintre ele exprimă ceea ce ne-am propus să realizăm prin acest proiect. Dacă ne gândim la celulă ca la <<elementul constitutiv fundamental al organismelor vii>>, numele reprezintă dorința noastră de a promova o artă proaspătă și autentică, în afara dogmelor, trendurilor, elitismului care definesc, în linii mari, circuitul artei în ochii privitorului.

Altfel spus, am vrut să expunem lumii niște artiști faini fără a ne erija în Cerberi care decid, în mod discreționar și nu neapărat conform unor criterii valorice, atât cine e demn să expună, cât și cine e demn să privească.

Suprafața restrânsă, care ne trimite cu gândul la o celulă de detenție, poate fi interpretată ca un spațiu de condamnare. Însă, dacă aprofundăm, ea poate fi văzută și ca un prilej de introspecție deschizând calea către o libertate interioară care poate fi și minunată, și incomodă”, povestește Loagăr.

Celula de Artă își dorește să își extindă publicul, să democratizeze consumul de artă și să continue să expună artiști, atât consacrați, cât și anonimi. Pentru susținere au creat și un cont de Patreon disponibil tuturor celor care vor să sprijine activitatea echipei.

Elena Vrabie
Elena Vrabie
Port multe pălării și învăț în fiecare zi despre viața de femeie, mamă, soție, iubitoare de patrupede și jurnalist Millennial cu o experiență de 10 ani în domeniu. Când nu scriu, vloguiesc! #alwaysoptimising