Poate te-ai intersectat cu el, poate nu. Poate l-ai zărit în social media, poate nu. Poate ai citit „Cimitiru”, poate nu. Poate ți-a plăcut, poate nu.
Tot în același ping-pong între Da și Nu îl încadrez și eu pe Adrian Teleșpan. Între ori îți place, ori nu. Pentru unii e prea mult, pentru alții este fix ceea ce lipsește. Are ceva de spus și poate fi incomod. Dar, între toate, Teleșpan sigur este o figură!
„Teleșpan s-a născut prematur, într-o familie aparent normală. Aspectul lui la naștere i-a făcut pe părinți să plângă.
La momentul respectiv, cântărea aproximativ 1,7 kilograme, jumătate din această cantitate fiind reprezentată de cap. La naștere, medicii i-au dat maxim 48 de ore de viață. La patru ani a făcut meningită. A urmat o perioadă destul de neclară, iar în 1999 a absolvit Liceul Teoretic din localitatea natală. Apoi a studiat un an de drept, patru de jurnalism și doi de actorie. În perioada 2000 – 2012, a lucrat ca producător executiv la Protv, Antena 3, Realitatea TV și România TV. În 2012 a emigrat în UK.
Romanul „Cimitiru” l-a scris pentru că a avut timp. În rest nu s-a remarcat cu nimic, în afară de faptul că 98% dintre cunoscuții lui îl simpatizează.
Ca orice om care se respectă, își dorește bunăstare și liniște psihică. Îi place să mănânce bine.”
Așa sună introducerea la cursul său. Introducere pe care – nu am confirmat – dar ne închipuim că a scris-o singur. Este mult prea asumată, intrigantă și deloc orientată către sales.
Ceea ce ne-a făcut și pe noi să vrem să aflăm mai multe despre CURSUL ce va începe pe 2 octombrie.
Așadar, aici găsiți mai multe detalii despre module, iar în rândurile ce urmeaza, Adrian Teleșpan ne-a răspuns unor întrebări punctuale.
Ne poate salva umorul viata personala si profesionala?
Adrian Teleșpan: Lumea, așa cum a ajuns ea în 2021, poate fi tolerată mai ales cu ajutorul umorului. Cred că umorul este conceptul compatibil cu tot ceea ce este frumos și sănătos pe lumea asta. Este compatibil cu iubirea, cu compasiunea, cu înțelegerea, cu acceptarea, cu răbdarea, chiar și cu rugăciunea și cu seriozitatea. E sănătos pentru mine să îl văd compatibil mai ales cu seriozitatea. Spun asta pentru că am realizat că e foarte constructiv să nu te iei prea tare în serios atunci când faci lucruri serioase.
Omului îi place foarte mult să râdă, să se simtă bine, iar amintirea umorului este o reacție care poate aduce foarte multă liniște în momente aparent mai puțin plăcute, atât în viața personală, cât și în cea profesională.
Ne găsim uneori în situații în care, poate, umorul nostru nu e împărtășit sau gustat de către cei cu care trăim sau lucrăm. Cea mai bună decizie în astfel de situații, din punctul meu de vedere, e să îmi păstrez umorul pentru mine însumi și să profit de el pentru a nu îmi deteriora starea. În niciun caz să renunț la el.
Dacă, în fiecare moment de criză, fiecare om și-ar aduce aminte de umor, lumea ar fi perfectă. Atlfel e doar o glumă pe seama noastră.
Pe cine vrei să ai la curs?
Ultimii doi ani m-au purtat, din fericire, într-o direcție a gândirii fără de judecată. Nu mi-a dispărut judecata cu totul, dar am înțeles cât de mult și de constant îmi judecam semenii. Gândirea omului e bazată în procent de aproape 100% pe judecată. Spun aproape pentru că toți avem momente în care simțim recunoștință sau iubire sau liniște, iar gândirea nu ne e perturbată de gânduri foarte utile de tipul “Vai, ce fericit aș fi dacă aș fi altfel sau dacă lumea ar fi altfel”. Renunțarea la judecată este singurul obiectiv din viața mea pentru care am depus efort.
Acestea fiind spune, oricine e binevenit la cursul acesta. Cum am spus și în filmul de prezentare al cursului, se acceptă și măicuțe și prostituate. După cum am spus adineaori, nu am renunțat complet la judecată și de asta cursul este un mediu foarte util scopului meu personal, pentru că este un exercițiu prin care mă autoeduc să nu mai fac diferențe între cursanți.
Mintea e obișnuită cu preferințe și există mereu impulsul de a-mi plăcea unii cursanți mai mult decât alții, dar consider asta, repet, un context în care să renunț pe cât posibil la aceste diferențieri. Ceea ce este foarte frumos e faptul că, de fiecare dată, am avut cel mai mult de învățat de la cursanții care nu mi-au plăcut inițial.
Un alt lucru pe care mă străduiesc să îl aplic tot timpul este calitatea duală a fiecărui om. În sensul că eu consider că absolut toți suntem și profesori și elevi în același timp. Toți avem ce să învățăm unii de la alții. Fără excepție. Una dintre cele mai mari greșeli pe care le-am făcut de-a lungul vieții ăsteia a fost să cred că sunt oameni pe care doar îi pot eu învăța ceva și care nu mă pot învăța nimic pe mine. Prin prisma acestei idei tâmpite însă am avut prilejul să învăț că aroganța nu e deloc soră cu smerenia și nonjudecata.
Cine ar trebui să vină la cursul tău?
Cine vrea, dar nu prea mulți. Îmi place să lucrez cu grupe mici. Evident asta nu e avantajos din punct de vedere financiar, dar altfel se lucrează într-o grupă de maxim opt sau nouă persoane. Așa avem timp să scriem, să comentăm, să facem cât mai multe exerciții.
E un curs preponderent practic, iar prin acest aspect practic îmi doresc să îi conving pe cursanți că, de fapt, scriu mai bine decât își imaginează ei și că pot avea ceva mai multă încredere în felul în care se exprimă prin scris.
Noi, oamenii, suntem atât de obișnuiți să avem o părere proastă despre noi înșine încât de multe ori nu ne vedem calitățile.
Am avut de fiecare dată cursanți care, o să dau un exemplu fictiv, susțineau că nu se pricep să scrie despre ouăle de Paște, iar când îmi citeau textul descopereau că sunt experți.
Orice text se poate bucura de perspective mai fericite și mai apreciative prin prisma cititorului decât prin prisma scriitorului. Îmi doresc să îi conving pe cursanți că își pot aprecia mai mult textele dacă sunt mai îngăduitori cu ei înșiși.
Umorul / Talentul și scrierea creativă: care sunt nascute si care se exersează și cizelează cu timpul? Se vor exersa și cizela acestea la cursul tău?
Există un studiu care spune că, dacă îți dorești să ai un anumit talent și exersezi timp de zece ani, capeți acel talent. Fiind un curs preponderent practic, într-o măsură mai mare sau mică în funcție de fiecare cursant, calitățile fiecăruia se cizelează.
Unul dintre obiectivele mele în cadrul acestui curs e să îi conving pe participanți că au mai multă imaginație decât își imaginau. La fel și cu creativitatea.
Scrisul are doi mari dușmani și spun asta la începutul fiecărui sezon: lenea și rușinea. Lenea e ușor de înțeles și nu are nevoie de explicații. Rușinea e mai perversă decât lenea.
Trăim într-o lume în care imaginea despre noi, cea pe care o prezentăm, este foarte importantă. Toți vrem să prezentăm o imagine îmbunătățită, chiar perfectă. Noi însă nu ne pricepem la perfecțiune, ci la defecte, la traume, la imperfecțiuni, dar ne este rușine să vorbim despre acestea, fix pentru că societatea și ceilalți membrii ei sunt atât de “perfecți”.
În acest context, prin acest curs, îmi doresc ca celor care participă să nu le mai fie rușine cu lucrurile la care se pricep, pentru că unul dintre paradoxurile omenirii e că, pentru a deveni perfecți trebuie să ne acceptăm imperfecțiunile imaginate de noi înșine.
