Durata: 6 minute
Ceea ce se întâmplă în această perioadă în Ucraina a bulversat întregul curs al vieților noastre. Un amestec de sentimente contradictorii vin și pleacă și parcă nu mai știm cu să reacționăm: anxietate, teamă, compasiune, lipsă de control, incertitudine, furie, refugiere în ceea ne este aproape și cunoscut, solidaritate, înțelegere, credință.
Mulți dintre noi vrem să ajutăm și să contribuim cumva în a le deschide calea celor aflați în nevoie acum. Dar pentru a fi eficient și a aduce un răspuns cu adevărat care să conteze pentru refugiați, este necesar să cunoaștem câteva lucruri despre cum trebuie organizat un astfel de ajutor umanitar.
Claudia Liute Byrne, și Diana Tonea, Humanitarian Professional, au elaborat un ghid privind stabilirea și coordonarea unui răspuns umanitar în cazuri de urgență plecând de la situația actuală cu refugiații ucrainieni.
Împreună, cele două profesioniste au o experiență de peste 15 ani în tabere de refugiați și crize umanitare, inclusiv criza din Siria, Irak, Venezuela, Libia, criza refugiaților din Europa etc.
Ghid realizat de Claudia Liute Byrne și Diana Tonea pentru stabilirea și coordonarea unui răspuns umanitar rapid la punctele de frontieră/în zonele de tranzit.
…
Ce este un răspuns umanitar (humanitarian response)?
Vorbim despre un mecanism de coordonare și implementare a acțiunilor umanitare oferite de diverșii actori umanitari aflați într-o situație de urgență. Fazele unul astfel de raspuns sunt: planificare, mobilizarea resurselor, implementare și monitorizarea acesteia și evaluarea raspunsului.
Ce este ajutorul umanitar?
Ajutorul umanitar este despre nevoile reale ale refugiaților, nu este despre donațiile și intențiile noastre.
Faptul că au ajuns în siguranță în România e un lucru deja foarte important, dar acum au nevoie de informații. Alimentele și produsele donate nu sunt totdeauna potrivite pentru persoanele aflate în tranzit, pentru că nu se pot transporta ușor, sunt perisabile etc. De asemenea, hainele, paturile și obiectele textile donate trebuie să fie gestionate, sortate și, uneori, spălate, îngreunând astfel raspunsul rapid.
Deși nu ne-am imagina asta, în realitate, ajutorul umanitar poate fi și o informație (despre cum să ajung în punctul X sau unde este cea mai apropiată maternitate) sau un punct unde să-mi pot încărca telefonul. Ca idee, la momentul de față, aproape jumătate din ajutorul umanitar din lume este sub forma de bani, nu de bunuri. De ce? Un răspuns simplu este că oamenii doresc să fie independenți și să se gestioneze singuri, chiar dacă se află într-o situație delicată.
De asemenea, ar fi păcat să repetăm experiențele trecute, când, în primele zile ale unei crize, mulți au donat mancare care s-a stricat, haine prea mici sau prea mari care au putrezit pe marginea drumului, iar când criza s-a prelungit, nu a mai existat prea mult de oferit.
Cine sunt actorii umanitari?
Cum am spus mai sus, într-o situatie umanitara, apar multi actori care doresc sa ajute. De cele mai multe ori statul este responsabilul cu stabilirea si coordonarea efortului umanitar colectiv, dar uneori poate si delega acest lucru unei organizatii umanitare.
În situația noastră, actorii umanitari ar fi:
– Autoritățile statului (primăriile, prefecturile, Poliția de Frontieră, Inspectoratul pentru Situații de Urgență, Oficiul Român pentru Imigrari etc.)
– Organizațiile internaționale și non-guvernamentale (UNHCR, UNICEF, Crucea Rosie, Salvati Copiii etc.)
– Organizațiile locale, SRL-urile, voluntarii, biserica.
Cine este responsabil?
Instituțiile statului prezente la punctul de trecere a frontierei trebuie să se pună de acord despre cui îi revine responsabilitatea de coordonare a raspunsului umanitar din acel punct (nu trebuie să fie același lucru în toate punctele de trecere).
Decizia trebuie comunicată tuturor actorilor prin stabilirea unui punct de coordonare clar marcat, cu nume, date de contact, program de întrevederi.
Ce îndatoriri are Coordonatorul?
Coordonare
- În primul rând, trebuie să afle care sunt actorii umanitari de la fața locului. Deseori, acest pas este sărit, deoarece există impresia că “ne știm cu toții aici”, dar experiența arată că nu este adevărat. Mereu sunt oameni și organizații pe care nu le cunoaștem.
- Odată aflați actorii, trebuie aflate și persoanele lor de contact și trecute într-un tabel (electronic, pe hârtie – nu contează în acest moment).
- Apoi trebuie chemate persoanele de contact la o prima întâlnire de coordonare scurtă, unde să afle fiecare organizație ce oferă (în cazul voluntarilor individuali, trebuie desemnat un coordonator al acestora care să țină evidența cu nume, date de contact și ajutorul oferit), unde și când pot fi găsite și ce forme distinctive au (logo-uri, culori etc.).
-
Acestă primă întâlnire trebuie să se transforme într-una zilnică (în primele 1-2 săptămâni, apoi într-una lunară) pentru a trece în revistă nevoile/cerințele/ofertele acestora.
-
Coordonatorul trebuie să înființeze un punct de triaj de unde să poata fi direcționați oamenii către serviciile oferite, dar de unde să poata afla și nevoile oamenilor, astfel încât să poată solicita acele servicii/donații.
-
Coordonatorul va comunica nevoile de la punctul de frontieră de care este responsabil, astfel încât să nu existe un exces de donații/oferte nesolicitate (spre exemplu, poate înființa o pagină de Facebook pe care să comunice nevoile, astfel încât informația să poată fi distribuită, iar ajutoarele să răspundă la nevoi concrete).
Organizarea serviciilor umanitare
- Odată aflați actorii și serviciile oferite de către aceștia, responsabilul trebuie să organizeze răspunsul umanitar pe servicii, nu pe organizații.
- Astfel, se recomandă înființarea mai multor corturi/puncte:
- Punctul inițial de triaj (vezi mai jos)
- Punctul de prim ajutor (asistență medicală, inclusiv asistență psihologică)
- Punctul de acces la informație și asistență legală
- Punctul pentru cei care au nevoie de transport și cazare (aici fiind multe oferte individuale, este de recomandat să existe un coordonator care să țină o evidență a tuturor ofertelor, cu persoana și date de contact (și date de buletin al celor ce preiau refugiați), pentru a putea fi făcut un follow-up și pentru a preveni traficul de persoane)
- Punctul pentru acces la internet, cartele sim, electricitate (este recomandată înființarea unui punct de Wifi și încărcare a telefoanelor)
- Punctul pentru mâncare etc.
- Punctul pentru copii (child-friendly space) – cu câteva jucarii, cărți și voluntari trăinuiți care pot superviza copiii pentru a oferi un pic spațiu părinților pentru a se organiza; punct pentru alăptare.
- Punct de așteptare
- Toalete si puncte igienico-sanitare
3. Corturile/locurile care oferă servicii trebuie să fie bine semnalizate, cu afișe bilingve.
4. Organizațiile ar fi bine să poarte însemne cu logo-urile organizațiilor lor sau măcar aceeași culoare astfel încât să fie ușor identificabili.
5. Este de dorit ca informațiile cele mai importante (linia verde, procedura de azil, informații utile precum servicii medicale, transport etc.) să fie traduse și imprimate pe hârtie pentru a putea fi distribuite.
6. Trebuie să fie comunicat refugiatilor faptul că asistența umanitară oficială (serviciile și produsele oferite de autorități și organizații umanitare) este gratuită și să raporteze autorităților dacă li se propune să plătească sume exorbitante pentru un produs/serviciu sau dacă li se cer favoruri sexuale în schimbul asistenței umanitare.
Organizarea fluxului de oameni
- Ghidarea refugiaților pe căi de acces dirijate (printr-un cordon sau bandă pe care o folosește poliția în a delimita zone) care facilitează un acces rapid și într-o singură direcție (fără să existe o vânzoleală du-te vino).
- Calea de acces trebuie menținută liberă, iar accesul celor veniți doar să vadă ce se întâmplă (localnici, media etc.) trebuie limitat, deoarece îngreunează efortul umanitar.
- Mașinile destinate transportului să fie plasate într-o parcare destinată, iar Calea de acces trebuie să fie liberă.
- Oamenii trebuie ghidați către un prim punct care se ocupa de triaj (rapid needs assessment). Acest punct trebuie să fie bine semnalizat cu săgeți și afiș bilingv și trebuie dotat cu persoane care pot asigura traducerea româna-ucraniană.
-
Triajul se poate face pe baza unui formular basic, pentru a afla dacă există nevoie de asistență medicală de urgență, nevoi urgente precum mâncare pentru copii, medicamente etc.
-
Cei din punctul de triaj vor direcționa oamenii către celelalte puncte de servicii.
-
Responsabilul punctului de triaj va informa responsabilul de nevoile pe care le afla în mod regulat.
Sfaturi pentru jurnalism etic
- Este important ca publicul să fie informat, dar nu cu riscul re-traumatizării refugiaților și a copiilor.
- Nu faceti poze oamenilor fără a le cere consimțământul.
- Nu le băgați microfoane sub nas, cu atât mai mult atunci când îi vedeți obosiți, stresați, afectați emoțional.
- Nu puneți întrebări menite să solicite un răspuns emoțional puternic (ex. „ce simți când știi că soțul/tatăl tau a rămas să lupte?”, „ai văzut oameni morți?”).
- Nu infatisati oamenii în posturi degradante sau nedemne. Voi ați vrea să fiți fotografiați în timp ce plângeți cu bebelușul în brațe?
- Jurnalistul nu trebuie să prezinte opiniile drept fapte (“acești oameni din spatele meu au fugit din calea bombelor” – poate e adevărat, poate nu; încercăm să nu creăm panică nejustificat).
- Încercați să nu incomodați persoanele care oferă assistență umanitară.
