Ca femeie, am crescut cu ideea că, atunci când voi deveni mamă, este impetuos să mă sacrific pentru ceilalți. Așa am văzut la mamele și bunicile din neam. Odată cu vârsta, dar mai ales după ce am rămas însărcinată, am început să fiu mai atentă la mamele din jurul meu. Am adăugat și câteva lecturi despre cum prioritatea într-un cuplu nu ar trebui să se schimbe când se mărește familia.
La început mi se părea un gând egoist. Cum să nu se schimbe prioritatea? Copilul vine pe primul loc, el trebuie să se simtă iubit și ocrotit ca să fie fericit. Apoi am realizat, rapid, că fericirea lui depinde de a noastră. Că dacă noi, ca părinți și individual, nu suntem împăcați, el o să vadă asta. Nu putem să spunem ceva și să facem altceva.
Filmele îmi arată cu secretul stă în “date nights” sau în excursii fără copii. Dar, la mamele tinere din jurul meu, am văzut că este la fel de important să își dedice timp și lor, prin intermediul hobbyurilor.
Cu acest gând în minte am pornit să descopăr ce fac cuplurile Millennial ca să își prioritizeze relația după ce devin părinți.
În timp ce scriam acest articol, postarea lui Alex Moise de pe Facebook îmi distrage atenția. Îi scriu să îl întreb dacă pot să îl citez și îmi aprobă cererea. A plecat pentru prima dată în excursie cu soția, o săptămână, fără copii, pentru aniversarea a șase ani de căsătorie.
„Cel mai important lucru pentru relația noastră e timpul petrecut împreună, doar în doi, fără nimeni altcineva și, de preferat, în altă parte decât în orașul în care locuiești. Orice problemă, durere, traumă, lucru nespus sau spus aiurea se repară în acel timp de cuplu. Trust me, e mai bun decât orice terapie de cuplu sau alte soluții raționale.”
Apoi am vorbit un pic cu Irina Achim, care mi-a povestit că timpul pentru cuplu este important, chiar dacă încă nu se simt pregătiți pentru o excursie fără copil. Ea și partenerul ies singuri sau cu prietenii când Mira este la bunici, iar în rest își fac timp pentru ei acasă.
“O prietenă mi-a spus cândva: <<copilul se integrează în cuplu și devine familie, așa, cu un nou membru>>. Și am simțit și eu asta și ne place amândurora să o avem pe Mira cu noi în momentele de vacanță. Ne-am făcut balconul spațiu de stat și de băut prosecco când se lasă liniștea în casă. Acolo avem date-uri, discuții sau timp de respiro. Avem cu noi mereu baby monitor și un vin, așa că este și bucata de noi doi oriunde am fi noi 3.”
Idei pentru a ne prioritiza relațiile
În familia noastră, lucrăm amândoi, eu de acasă, în marea majoritate a timpului. Dimineața ne punem la curent cu planurile pentru restul zilei, apoi copilul merge la bunici cât lucrăm, asta pe perioada vacanțelor, când nu este la grădiniță.
Ziua începe la 6-7AM și se termină cândva după ora 9PM. Atunci, timp de 1-2h avem timp pentru noi. În unele zile, mai avem ceva de terminat pentru proiectele noastre, în altele dedicăm timp pentru noi, individual, iar în restul timpului pentru noi, cuplul. Însă, avem timp zilnic, aproximativ 30 de minute în care stăm de vorbă.
Nu am plecat în excursii fără copil, încă, dar considerăm că este important pentru el să experimenteze și acest lucru pentru a se dezvolta armonios. Înainte să vină pandemia, stabilisem să ieșim o dată la două săptămâni. Însă, acum, încercăm să planificăm cel puțin 3 nopți pe săptămână pentru timp de calitate petrecut împreună acasă.
Avem la bază câteva principii:
- Relația noastră este centrul familiei. Copilul trebuie să vadă că părinții lui își alocă timp și că discută fără întreruperi chiar și cu el în cameră. Că se mângâie, se scarpină, se ajută cu treburile prin casă, se sărută sau se îmbrățișează. Că râd la glumele celuilalt și chiar că se tachinează. Trebuie să îi arătăm o varietate de emoții ca să se familiarizeze cu ele, în siguranță.
- Al doilea principiu este că stabilim timp pentru noi, individual, iar copilul știe asta. Mama are acum nevoie să stea să citească 30 de minute ca să fie un om mai bun și mai liniștit, iar apoi vom avea timp să ne jucăm cu LEGO. Același lucru se aplică și pentru tata.
- Relațiile intime nu dispar, chiar și cu copilul care poate dormi între noi, în pat, ani de zile. Ele sunt și mai importante pentru că timpul este limitat, iar atenția distribuită în și mai multe locuri. Aici este nevoie de creativitate, poate chiar și de pauzele care vin cu somnul de prânz. Dacă există dorință, există și soluții.
Eu văd acest timp ca o investiție în fericire, în siguranță, în unitatea familiei și în maturitatea emoțională a noilor generații.
Tu cum faci, programezi timp zilnic, lași la voia întâmplării sau aștepți să se facă copiii mari? Abia aștept să citesc ideile tale în comentarii mai jos.
