Țin minte și acum prima dată când am citit povestea coach-ului de lifestyle și nutriție, Cori Grămescu. Era toamna anului 2010, prin intermediul proiectului Decât o Revistă. A fost atât de puternic acel reportaj încât, la scurt timp, mi-am făcut abonament la cursurile de fitness ale sălii de sport LadyFit, inaugurată cu un an înainte.
Ladyfit a fost pentru mine o oază. În timp ce lucram, îmi fugea gândul la timpul liber, la sală, la un curs de fitness. De cum pășeam în incinta locului mă regăseam. Eram prezentă, anxietatea se domolea, și mă conectam la forța fizică a propriului corp. Aveam 20 de ani.
Un deceniu mai târziu, încă îmi aduc cu plăcere aminte tot ce am învățat despre corpul meu la cursuri. Câteodată am și vocea antrenoarelor în cap. Când nu mai pot, trebuie să găsesc puterea să continui. O lecție bună în fitness și viață. Acum practic sport mai mult acasă, însă pe Cori continui să o urmăresc digital.
Același mesaj – 10+ ani mai târziu
Chiar și când are momente de slăbiciune, Cori rămâne veridică mesajului cu care și-a început carieră în domeniu, cel puțin așa îmi dă impresia digital. Nu de puține ori, a povestit pe rețelele de socializare despre provocările de a-și menține greutatea sau sănătatea psihică într-o lume pe repede înainte.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, depresia este o cauză de îmbolnăvire și dizabilitate la nivel mondial, după bolile cardiovasculare. În Europa, una dintre douăzeci de persoane suferă de depresie, iar o persoană din patru va avea un episod depresiv o dată în viață. Însă, multe persoane nu văd depresia ca o boală.
Cu toate acestea, studiile arată că femeile au început să practice din ce în ce mai mult sport. Motiv pentru care, în 2020 antrenoarea-antreprenor a lansat un nou proiect, yummdiet.com.
Prin intermediul acestui proiect propune meniuri personalizate în funcție de țeluri, de la menținere, la slăbire și chiar luat în greutate sub supravegherea specialiștilor. Acestea sunt completate de exerciții pentru acasă și chiar un grup de susținere ca unelte pentru a reuși. Aproape 3000 de femei au luat parte la acest proiect, însă influența Corneliei se simte în viața mult mai multor femei.
Astăzi am plăcerea să îți prezint o discuție cu Cori despre dezvoltarea unui proiect nou ca antreprenor, lecțiile din Miami și ce îi mai place la România, printre altele.
CURATORIALIST: Ce îți dorești de la 2022?
CORI GRĂMESCU: Agenda este destul de încărcată profesional. Înaintăm cu proiectul Crave Bespoke Nutrition și urmează să pregătim o nouă rundă de investiții pentru extinderea pe piața americană. Este un proiect la care lucrez deja de doi ani.
Yummdiet.com crește ca număr de abonați și vedem o efervescență în jurul conceptului comparativ cu perioada când am început. Atunci am simțit reticența publicului cu privire la un produs de nutriție personalizată bazat pe tehnologie.
Iar după 24 de luni de la debutul pandemiei sper să reluăm activitatea la LadyFit. A fost o perioadă dificilă financiar pentru noi.
În plan personal sunt puternic ancorată în tot ceea ce înseamnă înțelegerea vieții.
Fac un dute-vino între Europa și America, este provocator, dar este doza de energie de care aveam nevoie. Și pentru că am reușit să depășesc cu brio perioadele de nesiguranță de la 20 sau 30 de ani, mă apropii de 40 de ani, m-am relaxat. Atribui mult schimbarea experienței din America pentru că acolo femeile sunt împuternicite și mai stăpâne pe ele.
Ce faci la început de an ca să te organizezi pentru restul perioadei?
Planificarea anului nu o mai fac de ceva vreme, este drept că o făceam când eram mai tânără, dar simțeam că mă încorseta și mă frustra când nu ajungeam să mă țin de ceea ce îmi propuneam. Acum am schimbat macazul și îmi setez câteva intenții, poate chiar idealuri la care îmi doresc să ajung, apoi îmi aliniez acțiunile în mod organic.
Nu mai simt presiunea de a livra mult. Am învățat în pandemie că pot să trăiesc și cu mai puțini bani.
În state am deprins obiceiul de a-mi aloca zilnic cel puțin o oră să mă relaxez în mod activ, fie că citesc, fie meditez sau îmi pun o mască pe față. În Miami mi-a fost mai ușor să fac sport afară, la 20-30 de grade, decât în România unde fac mișcare la sală.
Ce mai este important pentru mine este timpul de calitate petrecut cu prietenii apropiați și cu familia. Mi-am curățat mult cercul apropiaților, acum au rămas cei pentru care contează interacțiunea cu mine ca persoană, dincolo de status public.
Înainte de pandemie aveam o viață socială activă, dar după mi-am schimbat prioritățile și obiceiurile, în special pentru că nu am mai avut bani. A fost o schimbare profundă și benefică pentru mine, m-a eliberat de presiune.
Ce poți să ne povestești despre Crave Bespoke Nutrition, noul tău proiect?
Crave Bespoke Nutrition este continuarea tehnologiei yummdiet.com, o formă tehnologică a experienței mele de peste 15 ani ca nutriționist. Acesta a fost visul meu încă de când am început MBA-ul în 2017.
Mi-am dorit să descopăr și să pun bazele unei afaceri globale. A fost nebunia mea și începe să se întâmple.
Făcând multă matematică la viața mea, tot timpul am avut o abordare structurată. Am dezvoltat un algoritm și am testat tehnologia împreună cu clienții. Am avut parte de câteva provocări, am făcut multe teste și schimbări de concept până am găsit mixul de zonă de tehnologie, interfață umană și suport live de la nutriționiști. Apoi a urmat dezvoltarea unei aplicații mobile.
În România, publicul nu este neapărat deschis către aplicații mobile plătite, dar acest interes există la nivel internațional, unde lumea este mult mai digitalizată. Inițial, ne doream să lansăm în Europa, dar ne-am dat seama că barierele lingvistice sunt mari; piața este fragmentată la nivelul Uniunii Europene; și nu există un standard de produse, de obiceiuri alimentare, sunt multe diferențe inclusiv în aceeași țară.
Așa că ne-am propus să facem un gest nebunesc și să trecem oceanul, pentru că până la urmă acolo este piața cea mai mare. A urmat o perioadă de documentare, să ne dăm seama care sunt costurile, și am realizat că ne costă la fel lansarea în Europa sau în America. Diferența este că piața din urmă este mult mai matură, mai greu de penetrat la început, dar apoi curba evoluției este previzibilă.
Cine este în spatele proiectului?
Echipa Crave este momentan din România. Cei de la Softbinator Technologies au fost de la început partenerii noștri pentru dezvoltarea tehnologiei. Urmează să migrăm tehnologia către zona de Machine Learning și partea medicală pentru prevenție.
La sfârșit de 2019 am ridicat o primă rundă de investiții. În acel moment au intrat în firmă Andrei Pitiș prin Simple Capital și Ioana Filip. El este practic modelul nostru în viață.
Când vrem să fim mari, vrem să ne facem Andrei Pitiș.
Sunt mai mulți oameni pe partea de nutriție și conținut, avem o companie solidă, o gașcă faină și ne pregătim să creștem și să ridicăm o nouă rundă de investiții. Visul nostru este să democratizăm accesul oamenilor la nutriție sănătoasă, pe înțelesul tuturor, care să prevină diabetul, sindromul metabolic sau riscul apariției bolilor cardio-metabolice. Aici putem face o diferență.
Va trebui să formăm o echipă în state, mai ales pe partea de vânzări și marketing, pentru că e imposibil să nimerești rețeta din România, trebuie să fie acolo. Am văzut pe pielea mea ce diferență uriașă este între ceea ce credeam eu despre stilul de viață american și ceea ce este de fapt stilul de viață. Până nu ajungi acolo nu poți avea dimensiunea societății americane.
De ce Florida?
Florida a fost o întâmplare. Îmi place să stau la cald și asta a fost una dintre criterii. În Miami, la ora actuală, este o efervescență tech uriașă. Se mută oameni din San Francisco, firme de venture capital, mulți ingineri migrează acolo pentru că sunt facilități fiscale.
Viața este mult mai bună decât în Bay Area, pentru că este mult mai ieftină și plăcută decât în San Francisco. A fost decizia mea, nu mi-aș fi putut permite niciodată să trăiesc în San Francisco cu banii pe care îi câștigă în România, nici în Miami nu e viața prea lejeră.
Ce ai descoperit acolo diferit față de România?
În primul rând, deschiderea. Obișnuită cu stilul românesc, că trebuie să te introducă și să te știe cineva, am fost surprinsă să văd că acolo lumea răspunde la mail pur și simplu, iar dacă le faci o propunere bună de business vor răspunde.
Este mult mai ușoară comunicarea în zona profesională, lumea este mai directă.
Ca imigrant a fost o descoperire uriașă să văd cât de bine sunt primită în comunitate, cât de mult este apreciat faptul că am o educație solidă, și că sunt o femeie care lucrează și își câștigă singură existența. Este o atmosferă respectuoasă.
Ce crezi că ar zice Cori din adolescență despre Cori antreprenoarea de acum?
Tinerețea mea a fost a fost tare chinuită. Ulterior mi-am dat seama că, de fapt, m-am luptat ani cu depresie și anxietate. Nu am avut un parcurs normal. Făceam performanță în matematică, iar pasul următor clasic era să merg la Politehnică. Dar s-a rupt ceva după liceu și nu am mai putut continua.
Mă simțeam copleșită de tot ceea ce se întâmplase în perioada liceului. Îmi doream foarte tare să mă reechilibrez și să găsesc ceva ce îmi place. Mi-am găsit cumva refugiul în fitness la momentul respectiv și de aici a pornit îndârjirea mea de a face lucrurile să meargă cu sala.
Plecasem practic din eșalonul de vârf al celor mai buni copii din generația mea și în timp ce colegii mei își făceau doctorate prin America, eu simțeam că nu făceam nimic. Am avut tot timpul această anxietate, a omului care vine din afara unei industrii hiper-competitivă, simțeam că dacă nu aveai pătrățele pe abdomen nu puteai să deschizi gura.
M-am luptat să fiu un antrenor foarte bun.
Simți că te-ai întors la originile matematice cu Crave?
Sută la sută la sută. Gândirea algoritmului care să poată fi transpus în cod s-a datorat acelor ore de matematică. A existat un lucru bun în toată schema asta.
Cum crezi că background-ul tău în matematică și nutriție te face un fondator de start-up tech mai bun astăzi?
Căutând să îmi dau niște răspunsuri, am trecut prin Facultatea de Medicină tocmai pentru că am suferit îngrozitor de tare de sindromul impostorului. Din păcate, nu am făcut ceva până la capăt, dar mi-am luat din această experiență exact zona de înțelegere profundă a corpului uman.
Nu am pus nimic în platformă ce nu poate fi demonstrat prin studii de medicină.
Ceea ce ne dă greutate, substanță, ca proiect tech este faptul că am reușit cu $200K (când startup-urile din America primesc milioane) să facem o platformă, să strângem o comunitate și să avem deja venituri de $180K de dolari.
Ce poți să îmi povestești despre lecțiile ca antreprenor din ultimul deceniu?
Vin dintr-o familie de antreprenori, am crescut în regimul antreprenorial postdecembrist, cu toate sincopele și greutățile. Părinții mei au avut printre primele firme din Craiova.
La început, banii s-au făcut greu, ei au fost reinvestiți în afacere ca să crească. Am învățat să trăiesc cu puțin. Apoi proiectul a început să decoleze, iar eu am ajuns să fiu un pic mai cunoscută.
Țin minte că vorbeam cu Dragoș Bucurenci, care la vremea respectivă ținea niște cursuri, despre un instrument de auto-evaluare. L-am rugat să mă ajute pentru că simțeam că progresez, dar nu știam dacă în direcția care trebuie. După test, îmi spune:
“Cori, trebuie să vorbim, se poate remedia.”
Dacă am o calitate în viață asta, este că sunt capabilă să primesc critici. Dacă am încredere că feedback-ul primit este real, atunci eu mă pun la treabă.
Acela a fost momentul în care mi-am dat seama că mă duc la dracu’. Făceam opt ore de sport pe zi, apoi promovare. Eram vedetă internațională, apăream la televizor, îmi cereau vânzătoarele de la supermarket autograf, dar era o nebunie în viața mea la momentul respectiv.
Atunci m-am îmbolnăvit. Toată șmecheria asta cu “Grămescu, antrenoare de renume mondial” s-a dus pe Apa Sâmbetei, pentru că nu mai puteam să mă mai ridic din pat. Îmi trecuse un cancer pe la urechi, dar știam cum să îmi revin din chestia asta.
Atunci am zis OK, mă reîntorc la școală și a fost cea mai bună decizie din viața mea. Am început să mă gândesc la un business care să fie sănătos și să nu depindă 100% de prezența mea.
Ai trecut prin multe bătălii personale, fizice, medicale și psihologice. Mereu ai fost deschisă să vorbești despre ele, ce te motivează să mergi înainte?
Sunt o persoană optimistă și cu un simț al umorului care m-a scăpat din cele mai negre chestii. Îmi aduc aminte când eram în depresie și eram la pământ, infertilitatea m-a pus în cap grav de tot, și țin minte că pur și simplu m-am remontat cu meme-uri.
Simțul umorului te salvează de la moarte. Oricât de bună sau rea ar fi o situație, ține minte că ea se schimbă.
Am avut noroc în viață să am în jurul meu oameni la fel de pozitivi. Prietenele mele sunt niște femei atente și rezistente, care au trecut prin niște lucruri îngrozitor de grele. Când le văd pe ele că merg înainte prind mai mult curaj.
N-am știut să trăiesc liniștită. Nu am știut să am o viață simplă. Fac multe, mă consum pentru tot felul de povești și atunci am atras în jurul meu oameni de același calibru, care trăiesc intens, trec prin lucruri grele și cumva reușesc să se recompună când e greu.
Nu am o metodologie aparte. Pur și simplu aștept să treacă. Cred că este cel mai bun. Străbunica mea avea o vorbă, „Muică, și când cade omul din copac mai stă cinci minute”, cu acest umor hâtru și autoironie merg înainte.
Ce apreciezi cel mai mult la corpul tău după atâtea schimbări, fizic și psihic?
Cât am fost în România, am fost setată să văd tot ce e în neregulă. Ajungând în Miami, am văzut oameni orientați spre zona fizică, dar într-un mod fără rușine. Adică femeile și bărbații umblă practic dezbrăcați pe stradă și sunt mândri de asta. Toată lumea este relaxată în legătură cu aspectul fizic și totodată văd o bucurie și o senzualitate pe care noi nu o avem în România.
Am mai văzut și oamenii în vârstă, de peste 65 de ani, care pur și simplu trăiesc o a doua tinerețe. S-au pensionat, au confortul banilor, se operează și stau toată ziua la golf sau pe la piscină. Te motivează să vezi că există și alt stil de viață.
Prin această prismă, îmi place la corpul meu că îmi permite să fac în continuare o grămadă de activități fizice și să practic diferite sporturi. Nu fac sport obsesiv, ci ca să fiu puternică și să mă conectez la corpul meu. Îmi place ce descopăr la el, acum aproape de 40 de ani.
Am 38 de ani, dar zic 40 ca să mă obișnuiesc. Bine, dacă mă iei repede, eu simt că am 25 de ani.
Nu vezi vârsta ca un impediment să lansezi proiecte noi, să te reinventezi?
Nu am avut nimic de pierdut. Cel mai greu mi-a fost să nu mai fiu “Cori de la LadyFIT”. Atunci am avut o criză de identitate, nu mai știam cine sunt. Poate nu aș fi făcut tot efortul cu Crave dacă nu aș fi avut nenorocul să nu îmi iasă proiectul cu făcutul de copii.
Toată viața de adult m-am pregătit să fiu mamă și când m-am hotărât să o fac, m-au lăsat ovarele baltă.
Alegerea a fost ori îmi pierd mințile, ori iau lucrurile ca atare, înțeleg că asta este viața și merg înainte. Nu știu dacă aș fi avut resursele să fac asta cu copii mici după mine sau cu o viață de familie. Nu poți să pleci în America dacă ai soț și copil acasă.
Crezi că o femeie din America nu ar vedea asta ca un impediment, ți-ar plăcea să te muți acolo?
Societatea din America este extrem de masculină. Sunt puține femei antreprenor. Tot timpul mi-am dorit să văd ce este în alte țări. Am cochetat cu ideea de a schimba mediul, periodic plec și locuiesc câteva luni în altă parte, adică am locuit la Paris și în Atena. Nu am o legătură foarte puternică cu obiectele, dar familia mea este aici și sunt un copil singur la părinți.
Părinții mei sunt tineri în momentul de față și relativ stabili cu starea de sănătate, dar nu aș putea niciodată să plec și să știu că ei sunt atât de departe de mine. Asta este o responsabilitate pe care un copil singur la părinți și-o asumă tot restul vieții.
Nu cred că aș pleca definitiv în America, sunt legată cultural de Europa. Abia așteptam să mă reîntorc unde știu cum se așază tacâmurile la masă. Îmi place această pendulare între două lumi, dar am tot respectul pentru oamenii care au tăria de caracter să se mute în altă țară și să o ia de la zero acolo.
Ce îți mai place la România, la București?
În primul rând, realizez ce privilegiu avem și cât de ieftină și sigură este viața.
Un lucru pe care nu îl realizăm ca femeii este cât de privilegiate suntem în România pentru că este perfect acceptabil ca femeie să ai și carieră și viață de familie.
Vorbeam cu niște prieteni din Bay Area că acolo cuplurile care se căsătoresc și fac copii trebuie să se mute pentru că nu își mai permit să locuiască în oraș. Un alt lucru de care ne plângem ca români este sistemul medical, dar simplul fapt că dacă pățești ceva, vine ambulanța și te duce la spital și nu plătești nimic dacă ești asigurat. Avem o plasă de siguranță uriașă.
Iar Bucureștiul este un oraș foarte sigur. Țin minte când eram în Miami că am auzit niște zgomote care semănau cu artificiile, dar care veneau de la unii care se împușcau pe stradă, miercuri la ora șase.
Ultima întrebare, ce ai tu frumos astăzi?
Foarte multă energie și creativitate; capacitatea asta mare de recalibrare. Ca antreprenor ești obișnuit să treci printr-un carusel emoțional permanent în care nu știi dacă îți iese. E un proces foarte intens.
Elon Musk zicea la un moment dat că muncește 16 ore pe zi, 7 zile pe săptămână, 52 de săptămâni pe an și lumea încă crede că are noroc.
Așa este antreprenoriatul.
