În februarie și martie se vorbește mult despre iubire. Și dacă nu e despre cea din cupluri, clar nu este suficient despre cea pentru tine.
Self-love e un subiect complex pe care nu ni l-a predat nimeni nici la școală, nici acasă.
Am putea spune că îl înveți la “școala vieții”, dar de multe ori asta vine cu multe carențe în registrul lui a fi bine cu mine.
Într-o zi, un tip pe Bumble mi-a zis că femeile plâng ca să fie ajutate, bărbații de ce să plângă? Și mi-am reamintit că într-o societate în care există cursuri despre cum să fii suficient de bărbat, credințele limitative au pus vulnerabilitatea într-un colț de umbră. Și poate că așa se nasc Mireii.
E greu să fii om în general, indiferent de gen, mai ales atunci când nu primești o educație emoțională. Și într-o lume în care bărbații au învățat că să-și simtă emoțiile e greșit, iar femeile au învățat că trebuie să fie mereu în alertă, misoginismul, internalizat sau nu, ne-a adus într-o luptă din care probabil vom ieși peste câteva generații de mentalități schimbate.
Pentru mine, self-love nu e mereu această chestie romantizată cu lumânări parfumate și măști de față și I’m a bad bitch. Stă în toate acțiunile simple pe care le fac ca să mă simt mai bine chiar și atunci când e greu.
În acest context, l-am întrebat pe Bogdan Morar, psihoterapeut, cum învață bărbații să se iubească într-o societate în care se vorbește despre bărbatul Alpha și vulnerabilitea încă e privită ca semn de slăbiciune.
“Învață oare bărbații să se iubească atunci când își resping jumătate din ființă?
Cultural vorbind, vedem masculinitatea ca fiind ceva natural, ceva înnăscut, un dat. Dar dacă ar fi într-adevăr un dat, de ce trebuie mereu și mereu dovedită? Bărbații sunt întotdeauna îndemnați să arate că sunt bărbați, să își dovedească masculinitatea, să nu fie feminini sau homosexuali.
În esență, definim masculinitatea prin a respinge feminitatea. Prin a nega practic jumătate din ființa noastră.
E un mod cel puțin curios prin care să ne definim identitatea. În sensul acesta, masculinitatea nu este un dat, ci mai degrabă o identitate fragilă. Ceva greu de obținut și ușor de pierdut. O lacrimă scăpată în public sau un moment de vulnerabilitate prost ales și s-a dus.
Însă emoțiile, nevoile, temerile și vulnerabilitățile nu sunt atribute feminine. Ele sunt atribute umane. Este regretabil că am ajuns să conceptualizăm în felul acesta masculinitatea.
Să negăm jumătate din ființa noastră pentru a ne mula pe un rol de gen. Fiindcă vorbim despre un rol de gen aici, de o identitate culturală, nicidecum o realitate biologică. Iar această definiție a masculinității lasă bărbații – heterosexuali, homosexuali, bisexuali, transgender – într-un poziție extrem de vulnerabilă, fragilă și artificială.
Conceptul de self-love la bărbați, de dragoste de sine, e un paradox. O mare parte din identitatea masculină se bazează pe autocontrol și invulnerabilitate. Nimic nu trebuie să mă atingă. Sunt puternic, sunt stoic. Ori, pentru a ne putea iubi într-o societate patriarhală, este necesar să trecem printr-un proces de autocunoaștere și deconstrucție a modelelor de masculinitate internalizate. Vorbim de o redefinire a masculinității. Este necesar ca bărbații să se întoarcă la sine, să se exploreze în profunzime și să se conecteze cu propria lor umanitate, în special cu partea lor vulnerabilă și emoțională. Odată ce încep să se angajeze în acest proces de autodescoperire și de acceptare a propriei lor vulnerabilități, bărbații pot descoperi că vulnerabilitatea nu este un semn de slăbiciune, ci mai degrabă o sursă de putere și de conexiune autentică. Prin acceptarea și exprimarea autentică a emoțiilor, bărbații pot construi relații mai profunde și mai autentice cu ei înșiși și cu partenerii lor de viață.
Iubirea de sine, pentru bărbați, este un act de rebeliune într-o societate patriarhală.”
Pe Bogdan îl găsiți pe bogdanmorar.com pentru psihoterapie individuală, de cuplu sau sex-terapie.
Mai mult, am întrebat trei bărbați cum se raportează ei la self-love, iar răspunsurile au fost o doză frumoasă de masculinitate asumată.
Robert Diaconeasa – DADDYCOOL
Am început să conștientizez cu adevărat ce este iubirea de sine în mod special în ultimul an. Am avut câțiva ani în care am fost extrem de solicitat pe toate planurile, mai ales pe cel psihic, iar rezultatul a fost un burnout de toată frumusețea și o depresie pe care nu am vrut să o recunosc.
În momentul în care am decis să fiu vulnerabil și să împărtășesc ceea ce trăiesc, a început cu adevărat călătoria mea spre self-love.
După prea mulți ani în care m-am pus pe ultimul loc, în acest moment prioritară este sănătatea mea. Merg de patru ori pe săptămână la antrenamente, mănânc bine, mă odihnesc de la ora 22:00, mă trezesc zilnic la 06:00, nu beau alcool. Starea mea psihică s-a îmbunătățit considerabil, forma fizică devine din ce în ce mai zdravănă. Aveam nevoie de claritatea aceasta în mintea mea.
Tot pentru zona de self-love în cazul bărbaților, voi lansa curând un podcast și o platformă digitală, #MENtalks, ambele dedicate bărbaților care au nevoie să se pună pe primul loc. Să se inspire din poveștile altora și să ia atitudine pentru o viață mai bună. Pentru că atunci când suntem bine pe interior, se reflectă asupra tuturor aspectelor din exterior.
Virgil Godeanu – medic rezident
Pentru mine self-love nu înseamnă neapărat o rutină de skincare specială, bubble baths sau un tort de înghețată întreg doar pentru mine. Deși la prima impresie următoarea afirmație poate părea egoistă, self-love înseamnă să te pui pe tine pe primul loc. Nimeni nu o să te iubească așa cum vrei tu dacă tu pe tine nu te iubești, nu ai încredere în tine și nu te cunoști intru totul.
Prin urmare, self- love pentru mine înseamnă să am grijă de pasiunile și dorințele proprii, indiferent de părerea celorlalți sau entuziasmul lor de a mi se alătura.
Asta înseamnă să urmez drumul care mă pasionează, atât în carieră cât și în viața personală. Pe partea cu cariera cred ca este deja clar că am urmat medicina din pasiunea pentru a cunoaște și a ajuta.
Legat de hobby-uri, pentru mine social media a fost întotdeauna doar un hobby, pentru a mă bucura de partea creativă din plin. Tot din self-love îmi cumpăr biletele la film, teatru sau expoziții, bilete de avion sau vacanțe, ca să văd fix ce-mi place mie (dar asta nu exclude faptul că mă alătur cu entuziasm și în alte aventuri acolo unde vrea o altă persoană dragă).
Nu în ultimul rând, toate aceste lucruri se răsfrâng și pe partea personală, iar atunci când mă simt împlinit pe toate aceste planuri și am grijă de mine, am și entuziasmul necesar să găsesc tot ceea ce caut de la viață – acel echilibru perfect între self-love și grijă pentru oamenii apropriați și să fiu înconjurat de persoanele potrivite, pentru a împărți aceleași principii și pasiuni.
Octavian Gheorghe – poet & creative director
Am început să înțeleg și să văd iubirea de sine recent, acum doi, poate 3 ani și încă învăț. Pentru mine e un mix de lucruri pe care le fac pentru mine să fiu bine și astfel să fie bine și cei din jurul meu.
Încerc să cuprind tot: terapie personală, terapie de cuplu ocazional, la nevoie, sport cât mai des, măcar un efort zilnic, fasting, îngrijire personală, să vorbesc mereu frumos despre mine, să nu îmi pun etichete, să îi opresc și pe alții din a face asta, să cer când am nevoie de lucruri, să mă depărtez de energii negative, de oameni negativiști,
să nu fiu atent la viețile altora și să mă concentrez pe a mea și calitatea ei,
să mănânc sănătos, să am grijă de corpul meu, să fiu spiritual, să fiu blând cu mine, să mă scot mereu din zone de confort, să învăț lucruri noi, să stau în natură mai mult,
să fiu un tată bun, un iubit bun, un prieten și coleg bun, să mă concentrez pe împlinirea și valoarea mea.
foto main: ilustratie andreeacartu x midjourney | foto 2: amin-moshrefi via unsplash
