GEN Z | Artista Agata Tabacu și universul ei: animație, păpuși și design grafic

Durata: 8 minuteMă fascinează artiștii, cei care reușesc să facă minunății cu ajutorul imaginației, talentului și mâinilor lor. Un astfel de artist complex este Agata Tabacu, care face animații de tip stop motion și 2D, păpuși-miniaturi, ilustrație și design grafic, totul inspirat de lumea imaginară care i-a bucurat copilăria.

Află mai multe despre talentatat Agata și proiectele ei de suflet din interviul de mai jos.

foto by Felicia Simion

Curatorialist: Cine este Agata Tabacu dincolo de brandul Agata Tabacu?

Agata: Am 22 de ani și m-am născut în București. Deși am studiat animație în Anglia, cumva am ajuns să mă întorc înapoi în orașul din care am plecat, în mare parte din cauza pandemiei. Inițial mi-a fost destul de greu să mă acomodez cu o schimbare atât de mare, întoarcerea în țară, dar cred că faptul că am ajuns înapoi în locul în care m-am format, m-a făcut să prind curaj. În timpul facultății aveam o reticență în a arăta oamenilor de acasă munca mea, mai ales pentru că aveam această frică, de a nu putea ajunge la alte persoane prin animația stop motion și miniaturi.

Când am ales să plec din țară, în România nu prea existau oportunități pentru a continua să studiez ceea ce m-a pasionat de mică. Pentru că nu am apucat să cunosc oameni de vârsta mea care erau pasionați de animația stop motion, mi-am tot alimentat singură frica. Dar spre surprinderea mea, când m-am întors, am început să văd lucrurile altfel.

Și fără să îmi dau seama am început să postez constant câteva dintre păpușile la care lucram, iar când am făcut prima mea păpușă personalizată, am ajuns dintr-o data un “Brand”, deși nu plănuisem asta.

Tot feedback-ul și susținerea pe care am primit-o de la oameni, m-au făcut să mă raportez diferit la munca mea și să-mi dau seama ca exista foarte multe persoane în România interesate de procesul din spatele creării unei păpuși și evident, de rezultatul final.

Când ți-ai descoperit latura artistică? Ai avut sprijinul părinților pe acest drum?

Am fost un copil care a trăit destul de mult în lumea lui.

Unele dintre cele mai pregnante amintiri pe care le am cu mine mică sunt legate de prietenii mei imaginari. În familia mea aud mereu povești despre cum inventam personaje.

Totuși cred că lumea asta pe care mi-am inventat-o a venit la pachet și cu o sensibilitate pe care am învățat să o exteriorizez prin modelaj sau pictură.

Dar am ajuns să fac asta prin sprijinul părinților mei. Faptul că au știut să îmi ghideze emoțiile către ceva constructiv m-a ajutat foarte tare. Fiind un copil sensibil, încrederea pe care am primit-o legat de fiecare încercare artistică, m-a făcut să investesc mult timp în pasiunea mea.

Primele figurine pe care le-am făcut vreodată sunt de când aveam trei sau patru ani. Sunt doar niște animăluțe din plastilină, dar bunica mea încă le păstrează într-o cutie la ea acasă. Mereu mă emoționez când le văd și realizez că au peste 18 ani. Miniaturile făcute atunci reprezintă prima mea încercare către drumul pe care am ales să-l urmez, și continui să fac asta și la 22 de ani.

Te jucai cu păpuși când erai mică? Te gândeai pe atunci că ți-ar plăcea să creezi cu mâinile tale propriile păpuși?

M-am jucat foarte mult cu păpușile. Îmi aduc aminte de multe momente în care mă jucam împreuna cu verișoarele mele și atât de implicate eram în poveste încât dacă unul dintre personajele noastre “pățea” ceva în joc, se lăsa cu plâns. De multe ori nu eram conștientă de diferența dintre poveste și realitate, atât de intens era pentru mine fiecare joc.

În momentul în care a urmat să plec la grădiniță mama a încercat să facă o mică simulare a primei mele zi fără ea. Jucăriile erau colegii mei, iar mama încerca să fie educatoarea. Voia să îmi arate că nimic rău nu mă așteaptă la grădiniță. Prima mea reacție a fost să încep să plâng în hohote pentru că mama mea dispăruse. În mintea mea eu eram în cameră cu toți colegii mei și noua mea educatoare, iar mama nu era de găsit, deși era fix în fața mea.

Chiar dacă jucăriile și poveștile au făcut de multe ori parte din realitatea mea cât am fost copil, niciodată nu m-am gândit că o să ajung să creez păpuși pentru mine sau pentru alți oameni.

Cred că aș fi fost tare bucuroasă să știu că peste ceva ani, o să ajung să fac asta.

Cum te simți atunci când creezi o păpușă, un act de creație a unui omuleț în miniatură?

Mereu am fost fascinată de sculpturi și de modelaj. Să transpun o idee într-o formă fizică. Ceva ce doar eu puteam să îmi imaginez, ajunge să existe și să fie chiar lângă mine.

Cum ai ajuns să faci și animație pentru păpușile pe care le creezi? De ce ai simțit nevoia să le dai și “viață”?

Legătura dintre păpuși și animație a fost mereu una foarte strânsă. Când lucrez la o figurină mereu îmi place să mi-o imaginez într-o lume a ei și să compun cum arată totul in jurul acestui personaj. Chiar dacă de multe ori nu ajung să animez păpușile, pentru că necesită foarte foarte mult timp, nu cred că aș putea să lucrez fără să mă gândesc că oricând le pot anima.

Trecerea de la un obiect static, la unul care se mișcă îl face viu. Iar animația stop motion este mediul în care simt că mă pot exprima cel mai bine. De la poveste, la personaje, la decor, sunt atâtea detalii la care pot lucra. Am experimentat și alte stiluri de animație, cum ar fi 2D sau 3D, dar ce este special la stop motion, este faptul că fiecare obiect pe care îl vezi pe ecran este real și interacționezi direct cu personajele pe care le animezi, le miști cu mâinile tale.

Cât timp durează să faci o păpușă, de la idee la produs final? Și ce etape implică?

Niciodată nu am știut cum sa răspund la timpul realizării unei păpuși. Deși am lucrat la zeci de păpuși, fiecare figurină este diferită. Când am impresia că am descoperit etapele creării unei păpuși, mereu apare ceva nou. Asta mai ales la păpuși personalizate, fiecare figurină este un obiect unicat cu totul. Nu există două păpuși care să fie îmbrăcate la fel sau să aibă același păr, așadar mereu apar noi detalii la care trebuie să mă gândesc și asta îmi modifică timpul de lucru.

În mare încerc să le spun clienților că fiecare păpușă personalizata durează o lună, aici nu intră doar timpul de lucru efectiv, cât si căutarea materialelor potrivite plus zilele în care stau și îmi imaginez cum o să arate obiectul final. Dar există totuși câteva etape prin care trec la aproape fiecare păpușă: modelarea feței, a mâinilor și pantofilor, confecționarea scheletului, găsirea materialelor textile și compunerea tiparelor pentru hainele în miniatură care apoi sunt cusute la mașină.

Ai o păpușă care te reprezintă pe tine?

Din păcate, nu simt că am o singură păpușă care să mă reprezinte.

Munca ta este legata, intrinsec, de un univers ludic. Te simți adesea ca un copil atunci când lucrezi la proiectele tale?

Am momente în care realizez că am ales să studiez confecționarea păpușilor și animarea lor. Mă amuză gândul că am avut examene, lecții și note la facultate pe baza păpușilor făcute de mine. De multe ori am intrat în criza de timp pentru că nu stătea bine părul unei păpuși sau din cauza unei probleme similare, iar pentru mine asta reprezenta o chestiune de o importanță majoră, dar din exterior sigur este și un element comic în situațiile mele dramatice.

Dar fiecare detaliu este foarte important pentru mine și sunt convinsă că la fel priveam și când eram copil, orice lucru mic ce ținea de modelatul unor miniaturi din plastilină. Iar faptul că am ales să continui, într-un anumit sens, ceva ce îmi plăcea să fac când eram mică, arată o conexiune între copilăria mea și pasiunea pe care am urmat-o.

Foto by Matei Bumbuț

Care crezi că e rolul jocului și al păpușilor în viața oamenilor? Ca adulți, ar trebui să mai acordăm timp factorului “jucăuș”?

Eu asociez jocul cu imaginația, deci clar simt că este un aspect pe care nu aș vrea să îl pierd pe parcursul vieții. De multe ori când fac comenzi de păpuși personalizate mă gândesc la motivele pentru care clienții aleg să ofere cadou cuiva drag o păpușă personalizată și îmi dau seama că această relație între miniaturi și copilărie, a căpătat un sens universal. Sigur fiecare păpușă trezește câte o amintire legată de copilărie.

Care este profilul persoanei care își dorește o păpușă care să-i semene? Putem vorbi despre o tipologie?

Nu cred că există un profil anume. Am învățat în perioada în care am lucrat la păpuși personalizate că nu exista clienți la care să mă raportez la fel.

Care e cel mai wow feedback primit de la un client?

Îmi este destul de greu să aleg un singur feedback care m-a marcat. M-au emoționat atâtea mesaje pe care le-am primit. Dar cred că cel mai tare m-a impresionat, nu neapărat un feedback legat de o păpușă, ci un mesaj de la o persoana care s-a inspirat și a făcut o păpușă după un design de-al meu, iar apoi mi-a trimis poză. Faptul că cineva a ajuns să îmi pună întrebări despre stilul meu de lucru, despre materialele pe care le folosesc, și în general, tot interesul față de munca mea, m-a bucurat enorm.

Ce îți place mai mult, să creezi figurine sau să faci design grafic?

Când lucrez la o păpușă pe baza unei comenzi, știu că obiectul final nu va rămâne cu mine și uneori îmi imaginez cum ar fi să am toate figurinele pe care le-am creat la un loc. La ilustrație sau grafică, mereu rămân cu originalul și trimit o copie digitală clientului. Îmi place că mediul 2D îmi oferă șansa de a păstra lucrarea. Pe când la miniaturi, eu rămân doar cu o poză.

Care sunt planurile tale de viitor, ce ți-ai mai dori să dezvolți?

O să continui să lucrez la păpuși personalizate așa cum am făcut până acum, dar aș vrea și să ajung să lucrez pentru cât mai multe filme de animație independente, fie pentru proiectele mele, fie pentru filmele altor artiști. Pentru că animația stop motion consumă foarte multe resurse financiare și mai ales timp, uneori nu îmi este la îndemână să realizez fiecare proiect personal pe care mi-l doresc. Dar de anul trecut am început să îmi strâng mult echipament special pentru animația cu păpuși, așadar, treptat, o să reușesc să lucrez la proiecte mai lungi în micul meu studio.

 

foto by Felicia Simion

Ce ai “frumos” în viața ta în acest moment?

Uneori nu cred că realizez cât de important este că am susținerea persoanelor din jurul meu. Fie că este vorba de familie sau prieteni, fie că sunt oamenii care îmi trimit mesaje pe instagram, sunt adesea înconjurată de cuvinte pozitive și emoționante legate de munca pe care o fac. Inconștient, fiecare feedback pozitiv pe care l-am primit m-a făcut să cred și mai tare în mine și în pasiunea mea.

fotografii: Agata Tabacu

Andreea Mirahttps://andreeamira.ro/
Creatoare de povești scrise și vizuale. Fotografă de food (aruncă un ochi pe www.instagram.com/andreea.mira), food blogger @www.infarfurie.ro și profesionistă în comunicare cu peste 15 ani de experiență. Sunt mamă a doi copii minunați care mă ajută adesea să văd lumea cu alți ochi. Îmi place să beau cafea, să alerg dimineața, să admir case vechi și să descopăr poveștile celorlalți.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here