Alec Blenche este unul dintre cei mai îndrăgiți autori români de cărți pentru copii. Seriile Călătoriile lui Erus, Jup, un pisoi de soi, Aventuri sau Cronicile pădurii au cucerit copiii și l-au consacrat în breasla scriitorilor de cărți dedicate celor mici.
Alec se trage din Constanța și nu a fost dintotdeauna scriitor. A urmat studii în Drept și în Pedagogie Muzicală, dar a făcut și specializări în nutriție și alimentație raw-vegană (Hippocrates Health Institute, Raw Nutrition Certification), lucrând în domeniu ani buni prin proiectul său, Verde Viu.
El și-a descoperit vocația o dată cu scrierea primei cărți pentru copii, „Erus și Valea Răbdării”, care a apărut în urma unui program de sănătate desfășurat într-o școală din Constanța.
Preocupat de un stil de viață sănătos, iubitor de natură încă de cînd era copil, Alec a decis să se mute din orașul Constanța într-un sat din apropiere pentru a-i oferi fiicei sale, Emma, o copilărie cât mai frumoasă, în mijlocul naturii.
De altfel, toate cărţile sale au un caracter educativ, învățându-i pe copii despre importanța unor lucruri simple, precum plimbările în natură, îngrijirea plantelor, preparatul meselor în familie, băutul apei, cultivarea imaginației și a curiozității prin lecturi zilnice.
Citește mai jos despre cum Alec Blenche a ales să părăsească orașul și cum decurge acum viața sa, la sat.
…
Acest articol face parte dintr-o serie dedicată celor care au luat decizia de a lăsa orașul pentru a se muta la sat. Ce i-a determinat să facă acest pas, cum s-au integrat în comunitatea rurală, cum decurge noua lor viață, ce urmări a avut în plan personal sau profesional acest shift, veți afla din interviurile seriei.
…
Curatorialist: Cum a fost copilăria ta, ai petrecut-o la oraș sau ai avut parte de sat mergând la bunici?
Alec: Am avut parte şi de una şi de alta. Vara la bunici, iar în restul anului – în Constanța. Iubeam, bineînţeles, vacanţele de la bunici. Am petrecut luni întregi pe câmpuri, văi şi munţi. A fost minunat, nu îmi pot închipui copilări altfel…
Cum vedeai satul și viața rurală înainte de a te muta „la țară”?
Nu eram foarte încântat, îl vedeam exact aşa, ca „la ţară”. În special, în Dobrogea, viaţa la ţară nu este prea atractivă. Este multă căldură şi uscăciune şi dacă oamenii nu sunt gospodari, este destul de trist.
Când și de ce ai luat decizia de a te muta din Constanța la sat?
Am luat decizia după ce s-a născut fetiţa noastră, Emma. Mai mult pentru ea, dar şi pentru noi. Cum spuneam mai devreme, nu pot vedea copilăria printre asfalt și betoane.
Natura este cel mai bun educator pentru un copil şi am încercat să îi oferim Emmei cât mai multă natură.
Ce sat ai ales și ce te-a legat de el?
Am ales satul Poiană. De fapt, nici nu pot să spun că am avut de ales, ci că am avut marele noroc cu faptul că părinții mei au cumpărat un lot de teren aici în anii 2000. Şi s-a potrivit foarte bine pentru că este o localitate apropiată de oraș, dar încă liniştită, cu miros de țară.
Cum se împacă viața profesională cu această alegere? Simți că ai mai multă inspirație aici decât atunci când erai în oraș?
Liniștea şi natura sunt două lucruri de care are nevoie un artist și aici avem din belșug. Este foarte bine. Am momente când ies în grădină şi scriu afară, este minunat.
Mulți se tem de o astfel de mutare din pricina copiilor, de teamă că nu vor avea parte de educație așa cum ar fi avut în oraș. Cum ai rezolvat această dilemă cu fetița ta?
Cel mai bun educator este natura, mă repet. Şcoala nu te pregăteşte la nivel spiritual şi uman, care sunt cele mai importante componente. Așa că, din lipsa unor opțiuni mai bune, am ales să facem şcoala acasă cu fetiţa noastră, având în vedere că noi amândoi lucrăm de asemenea de acasă. Pentru moment, nu avem nici o îndoială că a fost alegerea cea mai bună… Mai departe, vom vedea.
Ce îți place cel mai mult la viața rurală? Dar cel mai puțin?
Liniștea, grădinăritul, spaţiul, natura, animalele, florile, insectele, viaţa în general. Un loc este aşa cum îl vezi tu şi aleg să văd ce este bun, chiar dacă se poate şi mai bine.
Îți lipsește ceva din viața urbană? Dacă da, ce anume?
La început, am fost temător că îmi va lipsi proximitatea unor magazine, farmacii etc, dar acum nu îmi lipseşte absolut nimic.
Natura are o putere atât de mare de vindecare, încât nu durează mult până când începi să te resetezi de toate programările societăţii moderne.
Cum ați fost primiți în comunitatea satului? Ați simțit susținere sau dimpotrivă, ostilitate sau indiferență?
Şi una, şi alta, dar învăţăm cu fiecare zi ce trece şi sper să ajungem într-un punct în care oamenii vor înţelege cât de importantă este o comunitate unită.
Cum arată o zi tipică din viața ta, acum, de când te-ai mutat la sat?
Depinde de anotimp. Acum, vara, îmi place să mă trezesc devreme şi să ies prin grădină să mă ocup de plante. Şi, atâta vreme cât soarele şi căldura îmi permit, găsesc mereu ceva de făcut în curte. Apoi petrec timp cu familia, poate lucrez un pic, dar vara nu prea scriu în general. Este destul timp pentru asta în restul anotimpurilor.
Crezi că există un curent actual de mutare a tinerilor înapoi la sat, către rădăcini?
Nu ştiu, dar sper să fie aşa. Este unul dintre lucrurile care ne vor salva.
Este satul românesc actual diferit de cel pe care îl știam de pe vremea bunicilor sau din cărți?
Este foarte diferit. Dar are şi unele lucruri bune față de cum era înainte. Nu poţi trăi doar pe câmp şi printre animale aşa cum o făceau bunicii.
Mulţi tineri s-au mutat la sat cu idei noi şi o viziune proaspătă şi sunt convins că toate acestea, împletite cu cele vechi, vor duce satul la un nivel şi mai interesant şi mai atractiv pentru restul oamenilor.
Cu ce cuvânt ai identifica satul?
Natură/Libertate/Pace.
Te-ai mai întoarce să locuiești la oraș?
În viaţă trebuie să fii flexibil, pentru că nu se ştie niciodată ce îţi este rezervat. Însă de fiecare dată când ajung în oraş abia aştept să mă întorc înapoi la ţară.
fotografii: Alec Blenche
